Tara cu siguranță a folosit niște metafore inedite și a reușit să ofere o viziune clară și puternică asupra traiului său în țara noastră.
Carte pe care îmi doream de mult timp să o citesc, după ce am avut ocazia de a o urmări pe autoare la un eveniment din cadrul FILB, nu mi-a înșelat așteptările. Tara, de proveniență americană, descrie stările simțite în țara noastră, în raport cu persoana iubită, evocată în mai multe rânduri și-n diferite ipostaze. Mereu mi se pare un lucru fascinant să aud părerea străinilor despre România, cum analizează ei toate aceste lucruri pe care noi le vedem zilnic și le considerăm banale (cerșetorii, varza din piață, câinii vagabonzi, etc.). Tara are niște poeme acide pe alocuri, uneori chiar amuzante și ușor ironice, pline de viață și foarte ușor de îndrăgit. Cel mai tare îmi displace faptul că nu am reușit să le citesc în original, în limba engleză; sunt convinsă că mi-ar fi plăcut volumul și mai mult decât atât. Cu slaba mea experiență în domeniul poetic, pot spune că Tara este o autoare pe care mi-aș dori să o mai citesc pe viitor, datorită stilului inedit și felului în care experimentează traiul românesc, se obișnuiește cu limba română și cuvintele noastre mai greu de explicat pentru non-nativi. Recomand volumul pentru o lectură ușoară, cu ceva urme de tristețe, și pentru a remarca diferențele culturale, pentru a resimți dorul cauzat de oceanul dintre continente, atunci când este vorba despre iubire.
Cristina Boncea 
Lasă un răspuns