Nu tot ce-i moca e și bun

Aș vrea să abordez o problemă pe care am încercat să o evit în cei trei ani de când am început acest blog și de asemenea, cariera mea în scris, care mi-a oferit un avânt suficient de mare încât să acumulez ceva influență pe social media și să primesc diferite oferte de colaborări.

Multe dintre acestea sunt reprezentate de schimbul carte-recenzie și cred că în procent mai mare de 50% m-am văzut nevoită să le refuz.

Fie că oferta a venit de la o editură mai mare sau mai mică sau direct de la autorii cărților, ideea de a fi limitată și practic obligată să citesc anumite cărți și să le promovez mi-a displăcut dintotdeauna, scopul meu fiind tocmai acela de a promova și a scrie despre cărțile care au lăsat o anumită impresie asupra mea, care categoric au fost alese de mine însămi, fără vreo astfel de influență. Mi-aș nega propriul scop în această activitate dacă aș accepta cărți doar de dragul de a le primi sau mai rău, pentru ca persoana care mi le oferă să nu se simtă lezată și să creez anumite tensiuni.

Îmi rezerv dreptul de a-mi selecta lecturile” mi s-a părut la început o afirmație de la sine înțeleasă, însă pot la fel de bine să recunosc și perspectiva doritorului de marketing pentru produsele sale, care trebuie să găsească cele mai bune variante pentru a realiza acest lucru. Am acceptat doar ofertele care îmi dădeau libertatea de a alege dintr-o gamă largă de titluri și ale căror termeni nu erau dintre cei mai duri (ex.: editura All, Târgul Cărții, Printre Cărți, Diverta, editura Trei). De obicei refuz categoric autorii self-published, fie ei de proză sau poezie, și cărțile de self help. Ce vreau să subliniez este că acest refuz nu provine din aroganța mea, ci strict din faptul că am o grămadă de alte cărți achiziționate de mine ce mă așteaptă pe rafturi, dar care totuși nu au nicio pretenție de a le citi într-un anumit interval de timp, de a le face o recenzie strict pozitivă, etc. – lucruri de care te poți lovi cu mare ușurință atunci când începi să accepți astfel de oferte, bucurându-te doar la gândul că respectivele persoane s-au gândit că le-ai putea fi de folos.

Acest lucru vine și ca un sfat pentru alți bloggeri: selectați-vă colaborările așa cum vă selectați și cărțile. Eu una nu am putut, în niciun capitol al vieții mele, să fac lucruri din obligație, împotriva credințelor mele personale. Nu știu cât de evident este faptul că orice activitate a mea pe rețelele sociale nu presupune vreun efort sau tensiune, n-am ajuns niciodată în punctul în care să mă întreb dacă vreau să continui ce am realizat până acum deoarece nu mi-am compromis niciodată integritatea. Dacă vreo ofertă primită nu se încadrează în această libertate pe care mi-o ofer și o aștept înapoi la rândul meu, aș vrea să se înțeleagă că nu este un atac personal la adresa scriitorilor sau editurilor în cauză. Mi-am făcut bine cunoscute interesele în acest sens până acum și cred că majoritatea cititorilor mei îmi cunosc gusturile; nu aș putea peste noapte să mă prefac interesată sau să-mi dedic măcar o parte din timp unei cărți în care nu cred.

În acest caz, puțin parafrazat și pe un ton ironic, motto-ul ar fi următorul: „rolul PR-ului este să ofere, rolul blogger-ului este să refuze„.

Am decis să vorbesc puțin despre acest subiect pentru că nu o dată m-am lovit de replica „dar îți ofeream cărțile gratis„. Valoarea materială nu va fi niciodată problema; problema este valorificarea timpului și a energiei mele – cred că aceste resurse se situează clar deasupra banilor și a acelui argument. Consider că orice persoană care se simte deranjată de decizia mea nu este conștientă de acest lucru sau efectiv nu îmi respectă activitatea. În acest caz, răspunsul meu, la fel de tăios, ar putea fi: „dacă voiam cărțile le-aș fi cumpărat deja„.

Anunțuri
Categorii: personal | Etichete: | 5 comentarii

Navigare în articol

5 gânduri despre „Nu tot ce-i moca e și bun

  1. Temerea mea cea mai mare, atunci când încep o colaborare nouă, este ca nu cumva o carte să mi se pară atât de proastă, încât să fie peste puterile mele să scriu o recenzie obiectivă. Eu, de exemplu, când scriu recenzia unei cărți primite sunt reticentă în exprimare, pe ideea că „nu vreau să supăr pe cineva”. De asemenea, după cum spui și tu, e foarte probabil ca romanul primit să nu-ți inspire nimic și să fie un efort să scrii despre. Mă rog, legat de acest subiect ai o groază de argumente pro și contra.

    Apreciază

    • eu nu gasesc niciun argument pro atunci cand cineva iti impune o anumita carte, doar daca nu cumva, prin pura coincidenta, e ceva ce iti planuisei deja sa citesti. dintotdeauna am scris recenziile strict pentru mine, strict subiective dar cu cei cu care am decis pana la urma sa colaborez nu am avut niciodata probleme legate de calitatea recenziei sau ratingul acordat.

      Apreciază

  2. Lyanna RL

    Hmm. Fosrte interesant ceea ce punctezi tu aici. Felicitări pentru curajul de a te afirma in cariera literară la varsta ta, pariez că te-ai luptat din greu să ajungi unde ești. Mă bucur că ți-ai ajuns unde ti-ai propus și mesajul meu ar fi să nu te oprești aici și să țintești mai sus. În al doilea rând, sunt foarte și total de acord cu tot ceea ce ai scris. Aștept articole noi. 🙊

    Apreciat de 1 persoană

  3. Georgiana Matei

    Ceea ce este valorificat in acest articol m-a facut sa ma gandesc la modul cum este structura programa scolara la limba romana, singura exceptie fiind ca elevii nu prea au de ales atunci cand vine vorba de citit. Nu multora le-a facut placere sa frunzareasca „Ion” sau ” Enigma Otiliei”, asta pentru ca, pur si simplu, cartile nu se pliaza pe preferintele lor.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: