Așa arată un final spectaculos!

Abia pot pune în cuvinte încântarea legată de ultimele douăzeci de pagini ale cărții; nici măcar nu mi-aș fi putut imagina ceva atât de perfect.

Aveam de-a face cu o trilogie care m-a impresionat de la bun început prin stilul aparte de scriere și mai ales, prin protagonist, Nathan, un Vrăjitor Semipur. Dacă titlul duce cu Harry Potter, în realitate nu ar putea avea nici cea mai mică legătură cu seria lui J.K. Rowling. Cel mai ieșit din comun lucru la acest personaj, cel puțin pentru o serie de YA/Fantasy, și de asemenea, trăsătura care m-a încântat cel mai tare și m-a făcut să ador trilogia este sexualitatea sa: Nathan e bisexual. Din punctul meu de vedere, – și de asemenea, impresia cu care am rămas după terminarea acestui volum – lucrarea este una ce s-ar încadra foarte bine în genul psihologic și despre război, dacă tema ar fi abordată mai în profunzime și am elimina detaliile legate de magie și superputeri; ar putea fi chiar o capodoperă dacă acțiunea ar fi restrânsă într-un singur volum și s-ar păstra conflictele principale. Ceea ce vreau să spun e că trilogia a pornit de la bun început cu un potențial imens, datorită intrigii, pe care a reușit să-l atingă în mod excepțional în ultimul roman.

ACȚIUNE

Avem un fundal de război între Vrăjitori, cum de fapt a existat de la începutul timpurilor. De data aceasta – sau în continuare -, Soul vrea să preia monopolul întregii lumi vrăjitorești și să-l folosească pe Nathan ca marioneta lui în acest scop. Alianța trebuie să facă ceva împotriva acestui plan iar pilonul lor principal este tocmai Vrăjitorul Semipur care a moștenit Darurile tatălui său, cunoscut drept cel mai puternic Vrăjitor din istorie – Nathan. Intriga se bazează pe conflictul său interior, pe lupta dintre cele două părți ce-l întregesc: Alb și Negru, Bine și Rău.

Tatăl său l-a sfătuit, înainte să moară, să-i omoare la rândul său pe toți, însă e Nathan capabil să trăiască cu așa ceva? De asemenea, imediat urmând acestui plan intervin sentimentele lui Nathan față de Gabriel și Annalise. Ce drumuri vor urma aceste relații ale sale? Va reuși Nathan să pună capăt războiului și să-și găsească propriul echilibru în același timp?

PERSONAJE

Nathan este incredibil, după cum spuneam, și mi-a fost drag de la primele rânduri. Este dur, lucid și evoluează foarte tare pe parcursul trilogiei. Deși la început are șaisprezece ani, e un Vrăjitor Semipur fără Daruri și nu știe ce-i rezervă viitorul, în acest volum final ultima ipostază în care apare este cea de tânăr de douăzeci și doi de ani, aflat într-un moment total diferit al vieții. Pe parcursul romanului are o mulțime de gânduri care se bat cap în cap, se întreabă cine e și cine vrea să fie, cum îi afectează acest lucru pe cei din jur, care vor fi urmările acțiunilor sale. În final, mereu alege să se bazeze pe instinctul său, pe „celălalt eu” al lui. În relațiile cu cei din jur face mereu ceea ce simte, nu încearcă să se ascundă de ei, decât atunci când se ascunde de el însuși și se izolează în propria minte. Este binevoitor dar și foarte hotărât, este o combinație ideală între tare și moale. M-am putut raporta la acest personaj în fiecare moment al acțiunii; toate alegerile lui mi s-au părut perfect justificate și logice, rezultate ale unui raționament corect, chiar dacă uneori egoist. Având în vedere că avem în față atât copilăria, cât și perioada pubertății, putem să ne dăm cu ușurință seama de toate procesele de transformare prin care a trecut Nathan până la maturizare și conștientizarea adevărată a esenței vieții. Această ultimă parte mi-a plăcut enorm în dezvoltarea eului său și consider că toate elementele care-i alcătuiesc personalitatea au fost îmbinate perfect pentru a crea un personaj cât se poate de real și plin de substanță.

CONCLUZIE

  Având în vedere că am făcut cunoscut faptul că nu sunt deloc o fană a cărților fantastice cu protagoniști minori în nenumărate ocazii, pot recomanda această trilogie cu cea mai mare căldură posibilă. După părerea mea, a avut toate elementele specifice genului: acțiune, iubire, magie, exploatate într-un mod cât mai inedit cu putință. Nu a existat niciun moment în care protagonistul să mi se pară stupid sau lipsit de sens iar același lucru îl pot spune și despre intrigă în sine. Romanele au fost pline de suspans, pline de trăiri puternice și mai ales, au urmat un curs firesc al întâmplărilor. Mi-a plăcut abordarea temelor LGBT+ și indirect, a rasismului (asta e doar o prezumție, legat de Vrăjitori Albi și Negri), în orice caz, a discriminărilor sociale și combaterea lor.

Nu a fost o trilogie în care un adolescent salvează lumea. A fost o incursiune cât se poate de captivantă în mintea unui băiat pus în fața multor decizii mari și greu de luat.

Pentru mine, trilogia Half Life a avut toate elementele pe care eu le caut în general într-o carte, și consider că volumul final este clar cel mai bun dintre cele trei. Nu există monotonie în aceste cărți iar rezultatele acțiunilor sunt greu de anticipat. Atinge câteva teme filosofice și spirituale, pacifiste, în acest ultim roman, ceea ce clar mi s-a părut ceva complet ieșit din comun pentru genul acesta de serie. Limbajul este unul firesc, ușor de înțeles, destul de agresiv pe alocuri, dar tema mi s-a părut una cu adevărat specială și demnă de luat în seamă, în pofida publicului general căruia îi sunt adresate cărțle. Jumătatea Pierdută este o carte despre regăsirea sinelui; despre cicatrici, pierderi și durere, despre cum să lăsăm lucrurile în urmă și să ne continuăm viața după ce am avut parte de un trecut tragic. Nathan însumează toate aceste lucruri iar Sally Green a știut exact cum să pună sare pe rană pentru a-l face să evolueze… exact ceea ce se și întâmplă cu noi și destinele noastre.