Am fost întrebată recent cum am reușit eu să învăț pentru examenul de bacalaureat din clasa a XII-a. Deși nu am luat o notă foarte mare (8.55), rezultatul care contează cu adevărat pentru mine constă în lucrurile care mi-au rămas în minte după patru ani de liceu. Aceasta ar fi de fapt o exagerare, dat fiind faptul că am început să mă panichez legat de bac abia de prin semestrul al doilea din anul final și am luat câteva ore de meditații. Eu am terminat un profil uman, filologie mai precis, așa că nu știu cât de util va fi acest mini ghid unei persoane care nu este pasionată de literatură în general, care e la mate-info. Mai menționez și faptul că voi vorbi strict legat de partea de literatură, la gramatică nu vă pot ajuta.
Mulți spun că e obligatoriu să citești toate operele pentru bac.
Eu nu pot veni și să spun „nu le citiți, nu vă sunt de folos la nimic”, ar fi de-a dreptul absurd având în vedere punctul de vedere pe care vreau să-l demonstrez în această postare. Spun doar că eu nu am citit decât Mara și Ultima noapte…, care de asemenea mi-a picat la subiectul III. Am citit aceste două romane din pură curiozitate, nu din obligație. Nu am citit în viața mea nimic din obligație și categoric nici nu aș putea să o fac, însă recunosc că la început mi se părea oribilă ideea în sine că trebuie să memorez nu știu câte eseuri diferite, cuvânt cu cuvânt. Ce m-a făcut să-mi schimb punctul de vedere, deși nu total, a fost faptul că le-am dat o șansă. Am gândit în felul următor:
acestea sunt cărți din literatura română ce au avut un mare succes de-a lungul timpului, deci categoric au o anumită valoare literară; chiar dacă nu îmi vor plăcea, chiar dacă refuz total să scriu despre o carte pe care o consider maculatură, vreau măcar să știu că am argumente pentru această opinie, să știu că nu refuz pur și simplu ideea doar pentru că e ceva impus de programă.
De la romanul lui Camil Petrescu aveam așteptări chiar foarte mari, pentru că îmi aminteam câteva lucruri povestite de profesoara de română din clasa a X-a și îmi rămăsese în minte faptul că Ștefan Gheorghidiu era un personaj deosebit, atipic pentru literatura din vremea aceea, lucru care m-a încântat. După cum știți, eu mereu mă dau în vânt după proscriși, chiar dacă nu e tocmai cel mai potrivit cuvânt pentru a-l descrie pe Ștefan. M-a intrigat foarte tare faptul că romanul era de asemenea considerat autobiografic, având în vedere partea cu jurnalul despre război, voiam să-i testez autenticitatea: nu neapărat cea istorică, ci partea ce ținea de stil în sine. Am fost impresionată și astfel am decis să mai încerc ceva din programa pentru bac.
Pe scurt, am mai citit Mara și o sută de pagini din Ion, roman cu care am o poveste mai personală și deosebită, despre care am mai scris înainte; am văzut piesa de teatru făcută după Iona de Marin Sorescu pe YouTube. Am învățat câte o poezie de la aproape toți autorii menționați, deși speram să nu pice așa ceva la S3 iar dacă se întâmpla așa, să fie măcar Eminescu. Aveam pe birou un tabel cu tot ce trebuia citit și învățat, ca și comentariu.
Cele câteva ședințe de meditații pe care le-am făcut m-au ajutat foarte tare să-mi pun ordine în minte și să recuperez materia pierdută (nu am prea fost la școală în primul semestru din clasa a XII-a iar înainte de asta, am făcut cu două profesoare diferite, ceea ce m-a bulversat foarte tare și nu am mai fost atentă la ore); profesoara de meditații ne-a recomandat să ne uităm la filme dacă nu aveam chef să citim toate romanele, așa că m-am uitat la Ion și Moromeții, dar în sensul în care le lăsam să se deruleze pe YouTube iar eu făceam cu totul altceva, cu mintea în altă parte. Pe mine nu m-a ajutat acest lucru, dar mă gândeam că ar fi totuși un alt soi de sfat pentru a învăța mai repede.
Ce m-a ajutat cu adevărat a fost însă faptul că aceeași profesoară ne-a povestit cu foarte multe detalii fiecare dintre opere, uneori făcând chiar joc de roluri cu noi (eram vreo 3-4 la ea) și punându-ne să repetăm diferite replici ale personajelor (pentru că trebuie neapărat să dai citate la S3, pentru a-ți susține argumentele…). Poate nu e deloc corect din punct de vedere didactic ce a făcut ea, însă mie personal mi-a ușurat munca foarte tare, având în vedere că nici nu aș fi știut de unde să mă apuc singură de treabă. E foarte important să ai totul bine structurat în minte, legat de perioada în care se încadrează opera și genurile ei. Cred că sunt mai mulți dintre noi care vor uita mai greu faza cu „perioada interbelică” de anul trecut, haha. Dacă nu știi genul unei opere pentru bac, nici măcar nu contează că știi comentariul pe de rost, așa că ai face bine să acorzi atenție deosebită acestui lucru în primul rând.
După ce am prins ideea principală a fiecărei opere, am început să refrecventez cursurile de la liceu și să-mi fac temele, să iau parte la discuții pe baza lor, lucru care iarăși a ajutat la fixarea comentariilor în memorie. Ce vreau eu să spun de fapt e că și dacă aș fi citit toate operele și m-aș fi apucat din timp de acest lucru, detaliile se uită foarte ușor dacă nu vorbești despre acest subiect la clasă, cu un profesor sau chiar și cu prietenii. E mult mai important ca informațiile să fie repetate des, să ai niște puncte cheie în minte, să-ți structurezi comentariul după cerințele lor (comentarea titlului, apartenența genului etc.) și mai ales, să nu iei totul dintr-o singură sursă, să adaugi diferite structuri care să-ți personalizeze comentariul pentru un punctaj mai mare.
Așadar, sistemul îți dă până la urmă șansa de a avea o viziune proprie asupra operelor, nu doar de a copia critica lui Nicolae Manolescu din manuale.
După ce te apuci de treabă nu vor mai părea nici așa de multe, din moment ce ai posibilitatea de a alege o singură lucrare care să se încadreze în subiectul pe care-l vor da ei, ceea ce scade din elementele listei considerabil. Da, poate deveni frustrant să tot repeți aceleași structuri precum: „Ion este un roman realist care se bazează pe monografia satului Pripas blablabla” dar cred că e mult mai important să le înțelegi esența. După ce ai trecut prin propria ta minte fiecare operă în parte, nu mai e așa deranjant să tot repeți lucrurile astea generale pentru că realizezi că sunt adevărate, chiar dacă impersonale. După cum am spus mai sus, profesoara noastră chiar ne-a încurajat să punem cât mai mult din noi în comentariu, pe lângă toate aceste structuri învățate pe de rost; exprimarea ne aparține total și este cea care dă valoare comentariului, chiar dacă argumentele în sine au fost epuizate de-a lungul vremii.
Mesajul pe care mi-am dorit să-l transmit prin această postare se adresează în principal celor care sunt în situația mea de atunci: le place să citească în general, dar nu văd rostul comentariilor pentru bac. Ca un mic exemplu, am avut exact aceeași mentalitate și în clasele I-IV, când citeam orice altceva înafară de lecturile obligatorii date de doamna învățătoare. Drept urmare, chiar și în ziua de astăzi caut să citesc anumite titluri recomandate de ea, pentru că sunt cărți cu adevărat valoroase și pline de substanță. Sunt perfect conștientă că mulți dintre profesori s-au plictisit la rândul lor să tot repete structurile ce trebuie reținute pentru comentarii, însă până la urmă voi sunteți cei care trebuie să ieșiți învingători din asta.
Aș fi luat bacul și dacă nu depuneam vreun efort pentru a învăța comentariile, nu am avut nevoie de medie la facultate, însă am înțeles multe lucruri importante legate de literatură după acest proces.
Mi-am putut forma o imagine de ansamblu asupra scriitorilor noștri, am privind mai adânc în trecutul României, în materie de cultură și civilizație, am putut compara trecutul cu prezentul și nu în ultimul rând, am descoperit niște povești cu mesaje foarte frumoase și actuale (Moromeții de exemplu, conflictul dintre generații), mi-am îmbogățit cunoștințele pe acest plan. Sunt perfect de acord că materia ar putea fi reînnoită, că sunt atâtea lucrări contemporane ce ar putea fi foarte bine adăugate în lista de comentarii iar astfel, opinia generală a elevilor despre literatura română s-ar schimba (nu sunt toți autorii morți), că mai degrabă am studiat istoria literaturii în liceu. Spun doar că acele opere, care sunt în prezent în programă, nu merită urâte datorită modului în care sunt predate.
Ți se pare anacronic tot ce se spune despre romanul X sau chiar că romanul în sine nu are niciun sens? Citește-l pentru a putea explica exact de ce crezi acest lucru.
Nu-i lăsa să-ți îngrădească opinia, există o secțiune și pentru asta în acel comentariu. Nu au voie să-ți scadă puncte dacă spui că nu mai e de actualitate, că mesajul nu se mai poate aplica societății contemporane și argumentezi corect. Dacă nu ai chef să-ți dedici atâta timp cititului și ai alte priorități pe acest plan, caută rezumate. Caută alte opinii, citește doar un fragment pentru a identifica stilul autorului și continuă-ți cercetarea în mod indirect de acolo. Tot rămâi cu ceva și nu te-ai dus degeaba la școală. Garantez însă că fiecare operă în parte își merită laudele aduse de critici. Până când se va schimba sistemul, însă, consider că trebuie luate în serios: nu pentru nota zece, ci pentru propriile cunoștințe și percepție asupra lumii. Dacă sunt o grămadă de elevi care sunt la filo dar nu sunt pasionați de literatură, asta nu mai e treaba mea…
Sper să vă mai încurajeze puțin această postare. Nu sunt multe lucruri bune pe care le pot spune despre liceu, însă chiar mi-am lărgit orizonturile literare datorită lui. Baftă la bac… prin iulie parcă e, nu? A, și nu vă așteptați la o vară liberă și frumoasă.
Multumesc mult pentru toooot ce ai scris aici :* Si eu am aceeasi parere si m-a ajutat foarte mult sa vad ca mai sunt oameni care gandesc ca mine. Dau bac-ul anul asta si chiar daca trebuie doar sa-l iau, este important pentru mine sa fac o treaba cat de cat buna, nu numai la romana, dar avand in vedere ca niciodata nu m-am plans cu privire la aceasta materie si, mai mult, ca imi plac destule dintre operele care intra in programa, mi-as dori ca ceea ce scriu acolo sa reflecte acest lucru. Singurul lucru care ma ingrijoreaza e ca nu iau meditatii si nici nu stiu daca voi lua, dar nu neaparat pentru ca as avea nevoie de cineva sa-mi dicteze niste comentarii, ci pentru ca mi-as fi dorit sa am pe cineva cu care sa discut saptamanal despre operele in cauza, ca informatiile sa se mentina „proaspete” in minte. Oricum , sper sa fie totul bine :) De-abia astept sa vad ce-o sa fie si la simulare =)))
Multa bafta 😊 imi pare rau daca nu ai un prof la clasa dispus sa discute cu tine pe aceasta tema; profa noastra facea ore in plus special pentru comentarea operelor, eram implicati cu totii si puteam face observatii personale
Multumesc :) De fapt, profesorul e destul de dispus, buuuut he’s not the right person, because sometimes he’s a little confusing =)))))) O sa incerc sa mai discut cu el si sper sa prind ceva din acele discutii, desi mi se pare constant ca are muuult mai putina logica decat fostii mei profesori (da, si mie mi s-au schimbat profii, sunt deja la al treilea prof la liceu :((( si ii cam regret pe fostii)
Da , pai sistemul iti permite sa construiesti o critica proprie , nu doar sa-l „plagiezi” pe Manolescu , dar in primul rand trebuie sa existe un punct de plecare al realizarii unei critici , nu poti sa faci chiar asa de capul tau ce vrei la subiectul III . Teoretic , poti fi apt sa faci astfel de critica, dar numai cu materie de facultate (limba si literatura romana) . Ceea ce arata cat de prost e facut sistemul , in asa fel incat elevul doar memoreaza , dar nu rationalizeaza . Insasi numele materiei „limba (…) romana” este sugestiv pentru saracul elev , care nu are alta alternativa decat sa linga in cur ca meta-critic pentru a avea siguranta ca nu se face de cacao!
https://www.eduweb.ro/course/limba-si-literatura-romana-pentru-bacalaureat