Dacă deschizi cartea asta la orice pagină, e imposibil să nu vrei să o citești. Exact așa mi s-a întâmplat și mie la Gaudeamus, la standul Herg Benet, și acum am reușit în sfârșit să savurez această colecție de poezii macabre și foarte comice.
Cartea are mai multe părți însă mie cel mai mult mi-a plăcut prima, cea în care ni se conturează imaginea unei văduve by choice, care își înjură cu fiecare ocazie bărbatul deja ucis cu sânge rece. Nu știm dacă e aceeași femeie sau același bărbat, dar nu contează, orice mânuță arată bine când iese din pilaf, nu-i așa?
Urmează o parte cu poezii scurte despre diverse filme celebre; pe majoritatea nu le-am văzut așa că nu am prins glumele, însă cele gen Twilight sau Fifty Shades mi-au adus categoric un zâmbet pe buze. Iepurele Afurisilă este de asemenea un personaj foarte vesel conturat de Marcica iar ultimele versuri chiar m-au dat pe spate (“rea nu-i cine-i mică, mică-i cine-i rea“). Mai există o parte cu poezii la fel de răutăcioase din tren și câteva random. Îmi place foarte mult stilul Marcicăi, nu știu dacă am mai citit poezii așa de mizantrope până acum însă categoric mi-a plăcut foarte mult cartea ei. E imposibil să nu o termini dintr-o singură lectură pentru că totul e foarte cursiv, versurile sunt scurte și cu rimă iar temele, cel puțin originale. Nu i-am acordat un punctaj maxim pentru că am simțit o lipsă de dramă, parcă mi-aș fi dorit să citesc despre mai multe feluri în care văduva a ajuns văduvă. Alte caracteristici ale cărții mai pot fi: creepy, sexy într-un mod vulgar, dulce, trist, adevărat. Recomand oricum cu mare căldură acest volum de poezii, vă va face ziua mai bună și vă veți simți mai împăcați cu gândurile voastre negre și lipsa de chef pentru a fi o persoană decentă și binevoitoare – sentiment pe care eu l-am avut de multe ori. Good job.
