Turnul Sinucigașilor, recenzie

Romanul se concentrează în jurul celor patru personaje principale, din ale căror perspective sunt povestite întâmplările: Jess, Martin, Maureen și JJ.

Personaje
Ceea ce aceste personaje au în comun este faptul că se cunosc în noaptea de Revelion, în Turnul Sinucigașilor, toți fiind pe cale să se arunce de pe clădire din diferite motive. Jess este o adolescentă care suferă din dragoste și diverse probleme emoționale cauze și de fondul familial, cum vom afla ulterior; Martin este un fost prezentator celebru care a fost la închisoare după ce a făcut sex cu o minoră, lucru care i-a distrus reputația și familia; Maureen este o doamnă de cincizeci de ani al cărei fiu s-a născut paralizat și incapabil să îndeplinească vreo funcție umană fără ajutor, iar acest lucru a ținut-o pe mama sa singură acasă pentru o perioadă de 19 ani; JJ este un tânăr care și-a pierdut trupa și iubita și nu găsește niciun alt sens în viață fără muzică.

Turnul sinucigasilor Nick Hornby Pe cartea aceasta am pus mâna într-o perioadă tocmai oportună lecturării ei, astfel încât am putut empatiza foarte bine cu personajele și motivațiile acestora. La început ne confruntăm cu niște oameni nihiliști, care nu-și doresc decât să se termine odată coșmarul; situația de la final este aproape complet diferită, ceea ce poate a și cauzat atâtea opinii negative în legătură cu acest roman.

Părerea mea este însă faptul că situațiile s-au transformat într-un mod complet logic iar sfârșitul este pe măsură. Replica finală chiar sună a ceva în genul “lucrurile nu par a se fi schimbat, dar cu siguranță încă sunt în mișcare”.

Prezentare
E interesant că ne confruntăm cu două personaje de sex feminin și două de sex masculin, din diferite generații. Putem astfel observa diferențele dintre mentalitățile acestora: Maureen este foarte bisericoasă, nu acceptă cuvinte vulgare și se exprimă cu greu în privința relațiilor de natură sexuală dintre doi oameni; Martin, de asemenea, are o anumită maturitate exprimată prin faptul că acceptă să-și asume responsabilitatea față de Jess, chiar dacă cei doi nu se înțeleg deloc bine; JJ este ca orice alt muzician fără speranță, un intelectual neînțeles, care caută sensuri profunde acolo unde ele nu există neapărat; Jess și-a pierdut sora cu ceva ani în urmă, este tipul copilului bogat dar nefericit și privește viața cu superficialitate, având însă momentele ei de iluminare și conștientizare a sinelui.

În curând, fiecare dintre cele patru personaje își vor dori să îi ajute pe ceilalți – lucru care reprezintă într-un fel și motivul pentru care nu s-au sinucis inițial. Romanul este întru totul despre motivația de a trăi, sensul vieții și lucrurile care ne fac să ne continuăm existența chiar și atunci când ajungem în situații disperate. E interesant să observăm cum fiecare dintre personaje își găsește propria motivație în acest sens; prietenia ce se formează între ei pe baza acestui subiect este cea care le deschide căile spre noile oportunități pentru viitor, sau mai degrabă, le dovedește că mai au încă un viitor înainte. Cu toții conchid că își doresc de fapt să trăiască, doar că într-un mod diferit.

În cadrul întâlnirilor periodice, ei stabilesc diverse alte perioade pentru “a mai da o șansă vieții să li se întâmple”, ca să mă exprim așa. Mai întâi a fost vorba de 90 de zile, iar la finalul romanului își propun alte șase luni de viață, după care să se întâlnească din nou în Turnul Sinucigașilor pentru a înțelege felurile în care viața lor s-a schimbat și dacă își mai doresc sau nu să moară. Nu există nimic care să nu-mi fi plăcut la carte. Chiar și personajele episodice sunt simpatice iar întâmplările amintite, pline de haz.

Concluzii
Cu toate acestea, romanul nu este un pamflet și poate fi luat drept unul filosofic, psihologic, care pune pe masă o grămadă de teme de gândire. Mesajul principal este acela că majoritatea oamenilor se gândesc la un moment dat să se sinucidă – unii o fac, alții nu; Turnul Sinucigașilor explorează diferența dintre aceste două acțiuni, prin exemple concrete. Este ușor de citit, plină de suspans și realistă. O recomand persoanelor care sunt poate în căutarea sinelui sau își doresc să înțeleagă mai bine acest “fenomen”, dacă poate fi numit așa, suicidul.