Cristina Boncea

Primul volum al seriei echivalează primul episod al serialului, cu o suferință prelungită atât a Serenei cât și a lui Blair. Sinceră să fiu, m-a obosit puțin psihic toată această tevatură dar totuși Gossip Girl va reuși mereu să mă scoată din lumea mea și să mă ducă direct în New York, printre adolescenți bogați și mereu tineri.

Așadar, Serena van der Woodsen se întoarce de la școala cu internat și nu este deloc privită bine fiindcă toți foștii ei colegi cred că a făcut niște lucruri oribile ce includ STD-uri și droguri și că acestea ar fi motivele pentru care a fost dată afară. Blair Waldorf, cea mai bună prietenă a ei dintotdeauna, o tratează cu aceeași ignoranță și superioritate datorită invidiei pe care o resimte față de ea cât și pentru micul detaliu pe care îl află despre relația dintre iubitul ei, Nate, și Serena. Nu au încetat să mă amuze încercările ei de a-și pierde virginitatea împreună cu Nate, mereu intervenind câte ceva în dragostea lor unilaterală. Pe întreg parcursul cărții Serena coboară din ce în ce mai adânc în puțul depresiei și nu înțelege de ce a rămas brusc fără viață socială când obișnuia să fie senzația orașului. Vanessa, Jenny și Dan apar și ei în scenă, în pozițiile obișnuite: Vanessa e îndrăgostită de Dan, Dan e îndrăgostit de Serena iar Jenny pur și simplu vrea o viață ca a protagoniștilor. Comportamentul lui Chuck este aproape identic cu cel din primul episod.

Nu pot spune că m-a încântat prea tare acest volum fiindcă acțiunea a fost statică și mai mult la nivel psihologic, chestie neobișnuită pentru seria Gossip Girl. Având în vedere că nu am citit cărțile în ordine după ce am urmărit serialul, nu le am în minte cronologic; știu doar că actorii selectați pentru a juca în producția TV îndeplinesc un rol imens în toate rating-urile pe care le-am dat cărților, datorită faptului că personalitățile personajelor se contopesc în mintea mea și îmi creează o imagine clar superioară față de aceea a simplei lecturi. Foarte pe scurt, orice carte Gossip Girl aș citi, voi resimți aceeași atmosferă din serial, ceea ce duce la o lipsă de subiectivitate în ce privește strict romanul. Ca și stil, avem parte de descrieri foarte simple și scurte, mai mult bazate pe sugestie decât explicație propriu-zisă. Dat fiind faptul că avem de a face cu protagoniști foarte superficiali, nici nu e mare lucru de înțeles în ce privește alegerile pe care aceștia le fac. Pe mine mă relaxează mult aceste cărți pentru că nimic nu e mai simplu în lume decât să te pui în pielea unor adolescenți caucazieni privilegiați, ale căror singure probleme sunt cele de factură emoțională, pe sistemul „săracii copii bogați”. Lumea din Gossip Girl este foarte limitată pe acest plan, din moment ce și personajele cu probleme financiare tot au aproximativ același stil de viață ca Serena, Blair, Nate și Chuck.

Recomand primul volum pentru cei care vor să înțeleagă de unde până unde a început totul, deși relațiile dintre personaje evoluează foarte mult pe parcursul seriei. Numai o orgie mai lipsea din ecuație, în rest, hedonismul e la el acasă iar asta e bine atunci când viața reală te lovește cu ceva mai multe probleme care nu au legătură cu petrecerile mondene și „oare mă place X?”. #raslabon