Iubiri nomade, recenzie

img_7458

O mică incursiune în viața din Algeria, așa poate fi descrisă această carte.
Am făcut puține cercetări și am aflat că autoarea a murit de tânără, fiind ucisă, după ce și-a petrecut o mare parte din viață îmbrăcată în bărbat pentru a putea străbate și cunoaște aceste ținuturi uneori interzise străinilor, nu în sens legal ci ca sacralitate, conform unor legi nescrise și păstrate ca tradiții. Așadar, această tânără autoare a umblat prin țările africane și a colectat diferite povești pe care mai apoi le-a transformat în cărți pe diferite teme, din câte am înțeles. „Iubiri nomade” este rezultatul acestor cercetări, fiind povești auzite de la alții, cât și o mică parte din propriile sale experiențe în Algeria. Aceste câteva capitole scurte au fost singurele care au reușit în vreun fel să mă facă să înțeleg atmosfera pe care autoarea a încercat să o descrie, să pot avea o conexiune cu lumea de care ea a fost atât de fascinată – având cel puțin o introducere subiectivă înainte de a ne arunca în acțiune.
Poveștile sunt prea scurte și prea prost scrise, după părerea mea, ca să reușească să te atingă în vreun fel. Majoritatea sunt făcute după același tipar: dragoste adevărată ce nu poate fi dusă la bun sfârșit datorită credințelor care împiedică alegerea proprie a persoanei cu care urmează să te căsătorești, mai ales ca femeie. Religia joacă un rol primordial în toate alegerile făcute de protagoniștii acestor povești iar modul de funcționare a lumii lor este, cum era de așteptat, complet diferit de al nostru. Avem astfel scurte episoade telenovelice împletite cu scene de lupte și moarte violentă.
Deși înainte de a citi această carte nu știam nimic despre Algeria, nici acum nu pot spune că aș fi foarte lămurită. Mă gândeam că autoarea se va folosi de aceste povești de iubire nomadă pentru a ne arăta farmecul locurilor și oamenilor despre care vorbește, însă eu una nu am reușit să-l văd. Poate poveștile sunt doar mici frânturi din călătoriile făcute de autoare, strânse întâmplător în acest volum ca niște file de jurnal, dar în continuare susțin că nici stilul nu este unul care să ne ajute să înțelegem mai bine, ca europeni, despre ce naiba vorbește Eberhardt, și nici poveștile în sine nu oferă informații esențiale sau măcar un anumit context pentru de ce se întâmplă ceea ce ni se oferă pe tavă, fără vreo prezentare anterioară.

Pe scurt, problema mea cu „Iubiri nomade” este tocmai această lipsă de context pe care o poți completa doar dacă înainte de a deschide cartea ai fost deja fascinat de Algeria și știi cum funcționează lucrurile acolo. Dacă, la fel ca mine, ai vrea să înțelegi mai bine aceste lucruri, cartea nu ți-e de niciun folos pentru că stările pe care încearcă să le transmită se adresează tot celor care se află în aceeași situație cu autoarea: deja îndrăgostiți, deja cunoscători. O recomand deci, iubitorilor Algeriei și poveștilor ei tragice; un fel de folclor chiar, deși nimic nemaiauzit.

2

Anunțuri
Categorii: cărți | Etichete: | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: