Cristina Boncea

Inițial am greșit citind eseurile din această carte cu pauză între ele, când în fond, Mitologii Subiective reprezintă o întreagă incursiune în cadrul uneia dintre vacanțele autorului la mare în care acesta contemplează mitologia greacă și face diferite alegorii cu situațiile din prezentul personal și general; așadar, titlul descrie foarte bine conținutul cărții.

Eseurile sunt structurate mai degrabă în stil proustian, nu sunt convinsă că ordinea lor ar fi cronologică. Pe plan strict subiectiv, întâmplările și numele în sine nu m-au interesat atât de mult precum felul în care au fost expuse de Paler și perspectiva oferită asupra lor. În fiecare eseu, autorul preia vocea personajului și ne ajută să îi înțelegem motivațiile și principiile după care se ghidează. Pot spune așadar că nu istoria primează atunci când citești Mitologii Subiective, în care eu una am intrat fără a știi foarte multe detalii, ci tocmai abilitatea analitică de care Paler dă dovadă din plin. Este prima carte pe care o citesc de la acest autor și am fost profund cucerită de la primele rânduri de actualitatea sa, fiind publicată inițial în 1975. Limbajul este unul accesibil și de asemenea, mi s-a părut că Paler și-a dat tot interesul pentru a ne ajuta să înțelegem aceste legende din antichitate, nu pentru a le lua pur și simplu la cunoștință ca evenimente istorice, ci pentru a ne putea raporta într-adevăr la eroii lor.

Fiecare personaj descris în eseuri a fost preluat în continuare și pus în legătură cu ceilalți, în general cu scop antagonic. Fie că e vorba de războinici (Tezeu) sau femei pedepsite de zei (Meduza), printre temele abordate se găsesc în special uitarea, destinul sau dreptatea. În perspectiva ofertă de autor, cred că cel mai tare s-a schimbat rolul destinului în viața oamenilor și desigur, existența unor zei pregătiți să ne pedepsească și să râdă de noi din simplă vanitate. Apare de multe ori și comparația dintre oameni și zeii lor: faptul că fericirea și speranța sunt strict caracteristici umane, pe când imortalitatea merge mână-n mână cu puterea și vanitatea, însă lăsând loc plictiselii și lipsei de empatie. Cel mai evident mi s-a părut a fi conturată partea artistică a tuturor acestor întâmplări, felul cum au fost ele romantizate de către artiștii vremii (sculptori, poeți), deși scenele erau odioase și de o violență mai greu găsită în ziua de azi, cel puțin nu în aceeași formă. E oarecum comic să vezi că brutalitatea de atunci putea fi așa de armonios sintetizată prin artă, pe când în zilele noastre orice formă de exprimare cât de cât vulgară produce un icnet de surpriză; cred că lucrul la care acești oameni (și zei) erau mai buni ca noi e recunoașterea adevărului, care de asemenea a produs durere dintotdeauna, însă cel puțin era conștientizat și se luau măsuri legate de el.

Mi-a rămas în minte un citat preluat de la un alt autor: „anticii suntem noi iar romanii sunt doar etapa de tinerețe a lumii” sau ceva de genul. Este o perspectivă revelatoare în care mi-ar plăcea să cred de acum înainte, că ne aflăm deja în etapa de „adult” a existenței comune și continuăm doar să creștem.

Deși nu a fost o lectură foarte ușoară, mă bucur că am reușit să o duc până la bun sfârșit. Categoric este o carte lipsită de cusur, fiecare capitol începe cu o descriere a realității imediate ale autorului, urmând apoi să ne introducă în diferite scene, lucru care contribuie foarte mult la implicarea noastră emoțională; e greu de lăsat jos din mână după ce parcurgi câteva pagini și te lasă cu o grămadă de teme noi asupra cărora să contemplezi. Recomand Mitologii Subiective tuturor celor care își doresc să găsească corespondenți moderni ai eroilor antici și problemelor lor, care nu s-au schimbat nici în cazul nostru de-a lungul vremii, poate au devenit doar puțin mai flexibile iar nu totul se rezumă la viață și moarte; celor care vor să cunoască mai multe lucruri despre tipologiile umane cât și despre istorie; celor care vor, la fel ca mine, să înțeleagă de ce eroii Olimpului sunt încă menționați în operele moderne și cum s-a transformat arta, cât și omenirea de-a lungul vremii.