Cristina Boncea

O carte semi-fictivă care începe cu exteriorul și se termină în introspecție, ca orice altă mare lucrare. Barnes folosește metafora baloanelor cu aer cald pentru a schimba perspectiva subiectivă cu cea obiectivă și adaugă arta fotografiei în tablou pentru a simboliza alăturarea a două lucruri ce puse împreună pot să nu aibă niciun efect sau pot schimba lumea. Cartea este împărțită în trei, primele două părți vorbind despre câțiva oameni ce au trăit cu un secol în urmă și au fost primii care au călătorit cu balonul. Povestea de dragoste dintre Sarah Bernhardt și Fred Burnaby este povestită pe scurt, în stilul tipic al autorului, punând accentul pe suferința masculină cauzată de o femeie schimbătoare ca vântul. În ultima parte a scurtului roman, Barnes ajunge la propria poveste de viață și la decesul soției sale, exprimându-și opinia despre oamenii îndurerați, care se diferențiază dintr-o dată de restul societății și își trăiesc viața guvernați de cu totul alți indici spațio-temporali și perspective asupra iubirii. Julian Barnes se întreabă care este modul de a învinge această suferință, cauzată de moarte, iar concluzia lui finală o puteți afla doar citind această carte.

Eu am fost pusă din nou în fața unei morți ipotetice, pe care a trebuit să mi-o imaginez într-un fel propriu și să o atribui unui cunoscut, doar pentru a putea să mă raportez măcar puțin la cuvintele bine chibzuite ale autorului. Niciodată nu am fost atinsă de dispariția unui om din viața mea, fie ea și permanentă. La momentul actual, mi se pare că niciodată nu voi ajunge să mă regăsesc în cuvintele celor ce au pierdut pe cineva drag datorită faptului că viziunea mea asupra morții e diferită; cred că atunci când cineva moare, orice reacție e de prisos și trebuie doar să-ți continui viața, fără să ai remușcări cu privire la acest lucru. Este o opinie probabil foarte eronată și presupun că mai devreme sau mai târziu, viața îmi va dovedi contrariul. Nu era și Barnes cel care zicea „lasă universul să-și facă treaba„, înainte ca tragedia să se întâmple? Iar apoi a ajuns în cercul oamenilor pe care înainte poate că nu-i înțelegea pe deplin. Pe mine moartea mă lasă mută, fie în realitate sau în literatură, însă pot recunoaște geniul din spatele acestei lucrări și nu pot decât să declar că abia aștept să citesc alte cărți scrise de Barnes, care m-a cucerit de la primele cuvinte.