Cu siguranță am mai postat despre acest subiect înainte, însă gusturile mele s-au mai schimbat de-a lungul vremii și aș vrea să vorbesc puțin despre colecțiile care mă pasionează în prezent. Fiecare dintre ele este mai degrabă o nouă descoperire, de care m-am îndrăgostit iremediabil – sau cel puțin, până apare o colecție și mai drăguță, nu-i așa? Vreau să mai spun că poate părea un lucru superficial faptul că-mi aleg cărțile în funcție de aspect, dar nu așa stau lucrurile; aleg doar cărțile pe care le vreau în bibliotecă, nu cele pe care le citesc în general.
Câteva dintre colecțiile care mi-au plăcut dintotdeauna au rămas aceleași, cum ar fi Raftul Denisei de la Humanitas sau BPT de la Litera, nu că ar mai exista vreo altă colecție special pentru clasicii români. Pe altele le-am descoperit însă datorită anticariatelor.
COLECȚIA BABEL DE LA NEMIRA
Sunt acele cărți lunguiețe, cu fonturi și coperte adorabile, în general reprezentând simboluri pentru cărțile în cauză și au în mare parte titluri de Julian Barnes reeditate. Prima carte citită din colecție a fost „O delicatesă” de Muriel Barbery, pe care am cumpărat-o strict datorită aspectului, și-apoi nu m-am mai putut despărți de ea. Fiindcă nu am citit prea multe cărți din colecție, deși am achiziționat câteva, pot să-mi dau doar cu părerea despre conținutul general al cărților, ce abordează subiecte legate de viața cotidiană și spun povești tragicomice despre persoane aflate la a doua tinerețe.
COLECȚIA PENGUIN ENGLISH LIBRARY DE LA PENGUIN BOOKS
Am cumpărat câteva volume de pe Okian la prețul de 15 lei, fiind la reducere, și plănuiesc să mai cumpăr câteva. Colecția conține cărți clasice reeditate și avantajul e reprezentat de copertele care se potrivesc între ele și fontul mai ușor de citit decât în alte ediții, probabil. Cărțile de la Penguin Books sunt în general cele mai frumoase pentru mine și vin în mai multe colecții diferite și irezistibile ca aspect, așa că probabil mă voi lăsa în continuare păcălită de această strategie de marketing, doar din dorința de a avea cât mai multe cărți din aceeași colecție în bibliotecă.
COLECȚIA NEMIRA CLASIC DE LA NEMIRA
Pe asta am descoperit-o datorită lui Jules Renard, al cărui Jurnal l-am găsit în anticariatul Târgul Cărții și l-am cumpărat datorită formatului. Sunt cărți micuțe, aproape de buzunar dacă nu ar fi așa de groase, aparținând unor mari autori precum Joseph Conrad sau Nathaniel Hawthorne. Eu am în total vreo trei cărți din această colecție dar plănuiesc să mai achiziționez câteva atunci când le găsesc prin vreun anticariat; copertele sunt de vis iar cărțile în sine sunt foarte bine traduse și adnotate, pe înțelesul tuturor.
COLECȚIA RAO CLASIC DE LA RAO
Colecția asta o vedeam foarte des prin marile librării gen Cărturești, dar mereu mi se păreau prețurile prea exorbitante pentru gustul meu. Am primit o carte din serie la schimb iar pe o alta am găsit-o la un preț bun într-un anticariat, așa că acum mă pot bucura de două dintre copertele colecției, fără să îmi plângă buzunarul. Nu pot vorbi în materie de conținut, dar bănuiesc că e asemănătoare ca și concept cu cea de la Nemira, publicând titluri mari ale autorilor străini, reeditate.
Rolul colecțiilor este să arate bine în bibliotecă, altfel nu văd de ce te-ar interesa ce ediție este cartea pe care o cumperi, dacă arată într-un fel sau altul coperta. Pentru mine cărțile pe care le iau ca să le păstrez sunt complet diferite de cele pe care le iau doar ca să le citesc și apoi le vând sau le dau la schimb dar cu siguranță acest lucru diferă pentru toată lumea. În orice caz, pun mare preț pe aceste colecții și încerc să cumpăr cât mai multe cărți ale căror coperte să se potrivească între ele, asemănător cu colecționarea abțibildurilor din copilărie. Voi ce colecții preferate aveți?
Cred că faptul că niște cărți din aceeași colecție arată bine în bibliotecă este mai degrabă o consecință a rolului colecțiilor și nu rolul în sine. Cred că rolul ar fi mai degrabă de a grupa într-un fel cărțile cu anumite elemente comune pentru a te orienta mai ușor în ceea ce citești: de exemplu, dacă vezi că pe o carte scrie Nautilus, e clar că-i sf și astfel, dacă ți-e poftă de acest gen poți arunca un ochi în titlurile colecției. Și aspectul asemenător al volumelor tot scopul ăsta mi se pare că-l are: îți e de ajuns să cunoști formatul și elementul specific al unei colecții pentru a selecta dintr-o grămadă de cărți ceva ce te-ar interesa, fără să cunoști neapărat titlurile, autorii sau descrierile :)