Cristina Boncea

Am comandat-o de pe Book Depository acum ceva vreme și i-am acordat vreo 30 de minute de răsfoială și acum vin cu un verdict, cei drept, cam precar: this is something. Dacă analizezi cartea prin ochii cuiva care trăiește în 2016, vei găsi nu doar o voce foarte misogină care tratează femeile ca ceva ce poate fi doar „gained” dar supune și bărbații la aceleași standarde imposibil de atins (bogăție, sănătate, nobilime, etc.); oferă chiar o listă de 60 și ceva de chestii la care femeile trebuie să se priceapă, pe lângă sex, bineînțeles, pentru a fii respectate și privite ca egal al bărbaților cu elemente precum: să știe să tatueze, să scrie poezii ș.a.. Cartea îndrumă de asemenea și la cele mai înalte forme ale manipulării în scopul atingerii diverselor interese, susținând că X filosof indian susține acest timp de comportament și îl consideră justificat, ca pe o excepție de la regulile obișnuite. Practic, orice regulă îți impune cartea asta în relația dintre un bărbat și o femeie, e perfect ok dacă o încalci în numele narcisismului. Sistemul de valori pe care îl propune pare nebunesc doar fiindcă e pus în cuvinte, altminteri nu am mai fi așa de șocați dacă ne-am uita puțin în jurul nostru și am realiza că exact acesta e felul în care funcționăm și noi. Oamenii nu sunt perfecți, se lasă tentați, corupți, devin confuzi când au în față acel ceva pe care și-l doreau de mult timp. Nicio problemă, autorul s-a gândit și la acest lucru și de aceea există pedepse pentru cei care se abat de la reguli dar eșuează, pe când cei care fac același lucru dar încununați de succes sunt aclamați de societate… pentru că nimeni nu știe cum au ajuns acolo oricum, nu? Mi s-a părut distractiv cum la început erau descrise poziții sexuale cu denumiri foarte ciudate pentru situații la care nici nu m-aș fi gândit (nu știam că eunucii erau ceva comun în India) și după aceea se vorbea despre căsătorie și cum fata trebuie să fie neapărat virgină (pe lângă frumoasă, dintr-o familie bună, bogată, populară și talentată). Misoginismul se continuă prin distincția făcută între femeile „ușor de câștigat” și „greu de câștigat”, că doar suntem numere la loto, ce naiba, ca ulterior să poată ajunge „femei plăcute de soții lor” și „femei neplăcute de soții lor” (pentru care trebuie să facă curat în casă când sunt plecați și să le spele picioarele când se întorc sau să execute orice comandă a lor) – goals in life achieved. But wait, there’s more! Bărbații au și ei chestii imposibile de făcut, reguli stricte de urmat, și asta e partea care mi l-a făcut simpatic pe Vātsyāyana, autorul textului, care pune totul sub scuza trăirii sub Dharma (dobândirea meritului religios), Artha (dobândirea bogăției și a prosperității) și Kama (iubire, plăcere și gratificare senzuală). În opinia lui, dacă îi urmezi în tocmai regulile, vei duce o viață fericită sau ceva de genul.

Așadar, bărbații trebuie să aibă conversații cu femeile, să vadă în ce stare mentală se află, să urmărească reacția lor, să nu facă sex cu ele fără preludiu și alte chestii din astea la ordinea zilei. Îmi place că acest filosof poate spune că femeile trebuie respectate dar că trebuie să-și trateze bărbații ca pe niște zei în același context. Bărbații de asemenea trebuie să fie virili, să le fută bine, mai pe românește și într-un fel, să le lase să profite de ei, în sensul că bărbații oricum știu că ele asta vor dar se bucură când le umflă egoul (citat parafrazat din carte). Mi-au rămas multe chestii în minte, precum dacă un bărbat și-a revanșat față de o femeie și ea tot îl respinge, el trebuie să o elimine din viața lui sau dacă ea îi dă semne de la prima întâlnire, e o femeie ușoară și astfel de femei nu merită iubite (alt citat parafrazat).

Dar trebuie totuși să respectăm femeile – Vātsyāyana sec. II Î.Hr.

Nu am știut la ce să mă aștept când am deschis cartea asta. Tot ce am știut vreodată despre Kama Sutra e că are legătură cu sexul și pozițiile sexuale, dar nu mă așteptam să găsesc un întreg manual de cum să faci să-ți atingi scopul. Are chiar un capitol întreg despre ce să faci dacă nu te ajută fața, care implică machiaj pentru femei și plante pentru virilitate la bărbați. Cât de actual. Ca să reiau ce ziceam la început, dacă analizezi cartea asta cu mintea cuiva cât de cât civilizat din 2016, te cam scârbește și ți se pare o aiureală. Dacă o privești însă ca pe un fel de lege după care oamenii chiar funcționau, întocmai, acum câteva secole, e o lucrare minunată. După cum scrie pe spate, probabil a influențat multe alte scrieri și mentalități ulterioare, ceea ce nu e chiar un lucru bun. Pot admite că sunt și câteva boabe de adevăr legate de psihologia masculină și feminină pe acolo, dar ideea per-totală e greșită din foarte multe puncte de vedere. Nu am citit cuvânt cu cuvânt dar mi-am aruncat ochii prin fiecare capitol și pot spune mai mult ca sigur că o voi redeschide în viitorul apropiat și voi citi mai atent toate acele reguli impuse de filosoful hindus. Însăși ideea de reguli pentru relația dintre doi oameni e greșită, dar Vātsyāyana pare să urmărească mai degrabă diferite raționamente notând consecințele fiecăruia. „Bărbații au obligația de a încerca iar femeile de a-i refuza” este nu doar principiul acestei cărți ci face încă parte din societatea modernă, lucru incredibil de supărător. Pot astfel să apreciez existența acestei cărți, întrucât realizez că nu ea a dictat mentalitatea oamenilor ci mai degrabă a fost inspirată din aceasta, din firea umană în general, în cea mai naturală și deci josnică formă a ei. Deși relațiile dintre curtezane și rege îmi par ceva străin acum, sunt sigură că în acele timpuri toate situațiile prezentate în carte erau ceva actual, felul cum femeile încercau să obțină bani și alte beneficii de la stăpânii lor ș.a.m.d. Chiar și faptul că în capitolul despre nevestele altora, intră la excepții dorința de a te pune bine cu soțul femeii sau dimpotrivă, dorința de a-l pune împotriva acestuia sau cum în capitolul despre ce să faci când o femeie nu te vrea, o soluție e să te împrietenești cu fratele ei sau cum mama ei e obligată să înlesnească întâlnirile dintre cei doi sau faptul că femeile care recunosc că vor să se fută sau sunt vulgare sunt nedemne de iubire și căsătorie… toate aceste lucruri nu aparțin doar de India secolului II Î.Hr. Traducerea lui Sir Richard F. Burton, deși făcută în 1883, este foarte concisă și ușor de urmărit iar având în vedere că textul este mult mai vechi de atât, nu pot spune decât ce spun după ce citesc orice carte veche: e trist cât de actuală e. Din păcate, Vātsyāyana doar a numit toate aceste probleme, fără să îi treacă aparent prin minte că sunt ceva ce ar trebui îndreptat în societate. Poate el a realizat înaintea noastră că nu e cu putință și s-a concentrat pe ce putem face. În orice caz, aceste mentalități au distrus multe vieți, însăși ideea că bărbații și femeile trebuie să fie într-un fel; în zilele noastre avem parte de foarte multă diversitate și din ce în ce mai mulți oameni afirmă acest lucru în mod public, își recunosc identitatea și sunt aclamați pentru asta. Poate evoluția constă măcar în faptul că am realizat că e o problemă cu toate lucrurile descrise în Kama Sutra și o astfel de societate nu e ceva așa de normal pe cât consemna Vātsyāyana. Mi-aș dori parcă să ne grăbim, să îngropăm de tot slut-shaming-ul, sexismul și valorile impuse de la naștere, înainte să aibă loc mai multe dezastre.

Revenind la carte, a fost o călătorie interesantă, chiar îmi doream să aflu mai multe despre aceste vechi practici hinduse, despre India antică&shit. Mă bucur că acum am idee despre ce e vorba în Kama Sutra și nu e doar o carte despre sex și poziții sexuale, deși sucking a mango fruit e un nume interesant pentru un anume tip de sex oral.