Cărțile erotice…

Voiam să scriu un articol despre câteva cărți erotice citite de mine. Asta m-a făcut să realizez că habar n-am ce face o carte să se încadreze în această categorie. O mare parte din romanele citite au scene de sex în diferite contexte dar sunt mai mult decât sigură că asta nu le face să fie erotice, din moment ce plot-ul principal e cu totul altul. Există așadar vreo carte în care singurul scop al personajelor e să facă sex? Fifty Shades nu vor fi niciodată cărți adevărate pentru mine, e doar un fan-fiction și îl voi trata ca atare deși da, pare că în acele cărți singurul scop este sexul, dar asta le face mai degrabă să fie romane proaste decât erotice, amirite?

Mi se pare greșit să catalogăm orice carte care are o scenă de sex descrisă cu detalii drept erotică. Dacă o luăm așa, Snuff de Chuck Palahniuk are în prim-plan o actriță porno care vrea să se fută cu 600 de bărbați pentru un clip, dar totuși povestea se învârte în jurul unui tânăr care își caută mama iar autorului nu-i pasă câtuși de puțin de descrierea labiilor actriței. Pe wikipedia zice că un roman erotic e cel care are ca scop excitarea cititorului, dar dacă ăsta e singurul lucru pe care poate să-l facă atunci prin definiție contestă valoarea sa artistică, adresându-se instinctelor noastre animalice și nu sufletului… și apropo de asta, eu pot să mă masturbez citind de la scene de violență brută la felul cum Sookie Stackhouse plantează flori în grădină, din moment ce desfășor această activitate când ceva mă plictisește teribil de tare, dar mai degrabă sunt atentă și-mi țin mâinile pe carte când apare o scenă foarte bine scrisă de sex, așadar, mi se pare iarăși un argument invalid.

Concluzia mea e că nu există cărți erotice și persoanele care le-au numit așa au simțit nevoia aprigă și plină de frustrare de a arăta cu degetul și a-i „face de rușine” pe cei care îndrăznesc să se bucure de arta umană și realistă, în favorul autorilor care trec la capitolul următor înainte să se întâmple cu adevărat ceva sexual între doi (+/-) oameni.

Începând cu romanele clasice românești precum Ion (cu taică-su Anei în cameră) și Ultima noapte… (cu Ela pe patul lor burghez), având scene destul de explicite și cuvinte precum ȚÂȚĂ, continuând cu marii autori ai secolului nostru precum Haruki Murakami (Pădurea Norvegiană, eleva porno de la pian, iarăși foarte explicit), Patrick Süskind (Parfumul, marea orgie) și dragul de Sorokin (Inimile celor patru, sex din 3 în 3 capitole)… până și John Green, mare doar în numărul de vânzări!!! Poate fi Sub aceeași stea (Spoiler alert! Hazel și Augustus se fut) considerat un roman porno? Nu, că dacă ar auzi cuvântul ăsta nu ți l-ar mai cumpăra maică-ta pentru aniversarea de 14 ani. Sexul e rău, hai să ne protejăm copiii, dar asta e altă discuție, non-literară. Dacă o luăm așa, probabil 70% din romanele citite sunt erotice. E Octopussy un roman erotic, sau Becks merge la școală, având în vedere că tema principala e o boală mintală care te face „obsedat de sex”, că 3 din 10 cuvinte sunt vulgare și 2 din 5 sunt scene de sex? Autorul nu poate fi niciodată obiectiv, dar tot aș pune mai mult accentul pe boală decât pe partea ailaltă, care adună muște în căutare de zoofilie și bârfe la o sămânță.

Mulți oameni strâmbă din nas când aud cuvântul „erotic”, alte domnițe se duc pe furiș și cer special acest tip de roman. Eu nu cred că există, cred în continuare că romanele sunt de duzină sau valoroase. Lolita și Litera stacojie sunt ambele romane clasice și cunoscute în întreaga lume; una are scene fierbinți de sex între un pedofil și o minoră, cealaltă vizează o femeie păcătoasă care trebuie să aibă grijă de copilul ei. Valoarea unei cărți n-are nicio legătură cu erotismul din ea. În multe romane personajele se fut și autorul numește asta dragoste și brusc, avem un roman de dragoste, nu unul erotic. Unele etichete sunt bune pentru a ne da seama ce naiba ținem în mână, dar asta e pur și simplu reclamă mincinoasă… pentru că unii oameni aud de sex și cumpără de curiozitate, când poate nici măcar nu și-ar fi dat seama de o astfel de scenă hot scrisă cu vreo două secole în urmă, utilizând cu totul altfel de expresii, mai subtile. E egal vina oamenilor cât și a celor care promovează cărțile sub această denumire. E perfect în regulă să spui că o carte conține sex și alte lucruri vulgare; dacă o numești erotică, pare că singurul lucru pe care-l conține e erotismul, ceea ce, după cum spuneam, îi răpește complet valoarea artistică. Așa că eu una n-am citit nicio carte erotică. N-am stat să număr scenele de sex descrise sau de câte ori mi s-a udat păsărica în timp ce citeam; am citit cărți care mi-au plăcut și care nu, indiferent de „procentul lor de erotism”.

Așa se măsoară chestia asta? Dacă am scris ceva 49% erotic e considerat încă un roman erotic sau trebuie neapărat să depășească 50%? Trebuie să-și bage vreo casnică frustrată sexual un castravete în vagin și apoi contactez editura…?

În orice caz, voi credeți în acest tip de marketing sau realizați că există strict pentru oile care au citit Capra cu trei iezi și încă alte două cărți de colorat pe lângă asta?