Un articol despre evoluție.
Degeaba comentezi cuiva „citește cartea x sau y, nu prostia asta!” dacă persoana respectivă nu e pregătită. La ce mă refer? La psihic, cultură, experiență de viață. Mai puțin la vârstă.
Am citit multe rahaturi? Am citit. M-au ajutat la ceva, individual? Nope. Cumulate, însă, da. Au fost piloni.
Mulți se concentrează pe termenul de „literatură serioasă”, grea, deseori clasică, atunci când vorbesc despre citit, fără să realizeze că unii abia au făcut un pas în oceanul ăsta de cărți și autori, din perioade diferite de timp și atât atât de diversificați. Primele cărți pe care alegem să le citim vin în moduri diferite: prin instinct sau ne sunt recomandate, poate chiar băgate pe gât. Ajungem să ne placă să citim. De ce să vii să strici bucuria unei persoane care abia a descoperit această nouă lume? De ce să vii tu, de la zece kilometri depărtare, să-i spui cu răutate că există cărți mai bine, autori pe care trebuie neapărat să-i citească pentru ca argumentele lui să fie valide?
Fiecare are propria călătorie. Unii se opresc pe drum, la un anumit gen literar, se rezumă doar la anumiți autori. Ce-ai cu ei? Toți citim. Suntem în același ocean, unde încercăm să ne dezvoltăm, să asimilăm informații, din orice carte citită. Nu mi se pare că îi faci un bine cuiva, eventual unui copil, dacă vii și îi arunci cu clasicii în cap – „citește-o pe asta, fraiere! lasă vampirii și alte alea!”… Din nou, am mai spus-o, sunt de părere că pentru a înțelege ceva, trebuie să pleci de la ce cunoști deja. Așadar, cum să înțelegi un clasic dacă îți e atât de îndepărtat… nu e de o mie de ori mai simplu să începi cu povești despre adolescenți ca și tine, care trăiesc în lumi asemănătoare cu a ta și au experiențe similare?
Degeaba te ascultă. Degeaba încearcă să citească ceva mai complicat, mai profund. Nu are baza. Nu va pricepe nimic. Și cel mai important, nu-i va face plăcere. În cel mai rău caz, va ieși de tot din ocean, va renunța.
Am mai făcut o postare despre book shaming dar aici e o abordare mai serioasă. Înainte de literatură, cititul trebuie încurajat. Orice carte e literatură; fiecare urmează să decidă direcția în care se îndreaptă, ce va citi mai încolo, ce-i place, ce nu îi place. Trebuie să experimentăm, să citim cât mai mult pentru a putea să ne găsim propriul drum.
Sunt multe cărți pe care am vrut să le citesc și totuși știam că nu e vremea lor. Am fost criticată, desigur, pentru că citeam romane de consum. Nu am negat niciodată, nu am spus că erau the real deal. Am preferat însă să mă rezum la ceva pe care să-l înțeleg, tocmai pentru că mi-a plăcut să citesc așa de mult încât nu voiam să renunț la acest hobby, ceea ce probabil s-ar fi întâmplat dacă aș fi început să citesc doar ce-mi băgau ceilalți pe gât.
Sunt mulți clasici pe care i-am citit, înțeles și totuși nu-mi plac. Mi se pare o aiureală ca unii oameni să insiste doar pe ei. Sunt și autori contemporani demni de luați în considerare.
Există în continuare romane pe care mi-e frică să le abordez dar cred că totuși în sfârșit am ajuns la un nivel la care le pot înțelege, cel puțin în mare. Fiecare evoluează în ritm propriu, nu văd unde e graba. Eu sunt sigură că un copil căruia îi place într-adevăr să citească va ajunge de asemenea și la autori mai importanți, ce au publicat lucrări la fel de importante. În general, adolescenții sunt cei criticați pe această temă. Mare greșeală. Cred că mulți se lasă descumpăniți.
Foarte multe critici și zero îndrumare. Nu înțeleg de ce lecturile personale ale altora sunt luate așa de personal de unii oameni, de unde vine această frustrare. Hai să nu.
Hai să evoluăm, nu să zbierăm. Nu așa vă faceți utili, voi cei care vă plângeți de cărțile pe care le citesc „tinerii din ziua de azi”.
Well said :) fiecare sa citeasca ce vrea, evolutia de la un gen la altul mai complex ar trebui sa fie o alegere proprie si nesilita de nimeni. :)) Plus ca multi dintre cei care critica tinerii (si nu numai) care prefera stilul ya nici macar n-au citit asa multe carti de genul (ceea ce este ok in sine) si nu cred ca le-ar conveni sa vina un fan inflacarat al unei serii ya si sa le bage lor pe gat whatever they like at the moment. Si ca un fel de paranteza, cartile clasice pe care le-am citit pana acum chiar nu m-au impresionat, gen Great Gatsby bored the shit out of me, la fel si Portretul lui Dorian Grey, nu mai zic de strainul de Camus. Acum daca altora le-au placut, bravo lor, but some people simply don’t like classics that much, it shouldn’t be that hard to understand.
Ai perfectă dreptate. Mulți copii încep să urască cititul încă din școală, pentru că sistemul le bagă pe gât cărți și nu zic că ar fi asta o problemă dar se mai dau și termene limită, ” dacă nu citiți luați nota 3″, „am să vă dau test din carte” și uite așa toată frumusețea cititului se spulberă și marea majoritate ajung să urască cititul.
Când acești copii ajung la adolescență și din diverse motive li se aprind călcâiele după citit, normal și logic că nu se vor apuca de citit nu știu ce clasici sau opere de artă vechi de decenii ci vor citit fix ce le face plăcere. Și vine unu’ de ăsta care face mișto pe seama lor că citesc „porcării cu vampiri” și mai zic „pune și tu mâna pe-o carte serioasă” și strică toată distracția.
Lăsați copiii/adolescenții/oamenii să citească ce vor și ce le deschide apetitul spre mai mult citit și mai ales ce le face plăcere.
Niciodata sa nu te scuzi / justifici pentru ceea ce citesti. „- motto-ul meu in materie de lectura. :P