Cartea asta parcă a preluat capitolul Cunoașterea din ce studiez eu la filosofie pentru bac; am găsit acolo povestea cu umbrele, a lui Platon și de asemenea, ideea dualismului, care ține mai mult de natura umană. Ideea e că În Noapte este complet diferită de Pădurea Norvegiană, mi-a plăcut mult mai mult și are o temă filosofică, dacă vreți, și un final pe măsură.
Este o poveste cu mai multe planuri narative, ce se întinde pe parcursul unei singure nopți. Unul dintre personaje este Mari, o tipă de 19 ani care își petrece noaptea în oraș, citind, deoarece nu poate dormi în propria casă dintr-un motiv misterios. Cel care o acompaniază este Takahashi, un tânăr care are repetiții cu trupa sa de jazz, pe care nu îl cunoștea dinainte. Un alt personaj relevant este Kaoru, patroana unui love-hotel, care îi cere ajutorul lui Mari în legătură cu o prostituată ce a fost bătută și jefuită de către clientul său. Toate aceste destine se leagă pentru o noapte, fiecare având un substrat bine conturat și foarte profund, desigur.
De ce nu poate Mari să stea acasă? Cum evoluează relația dintre ea și Takahashi? Ce se întâmplă cu clientul fetei?
Și poate cea mai importantă întrebare, care e faza cu televizorul și Eri Asai?
Acesta este laitmotivul cărții, imaginea unei fete adormite care este transferată, fără știre, în ecranul unui televizor. Cireașa de pe tort e că această fată e sora lui Mari, iar o mare parte din roman constă în dorința aprigă a surorii sale mai mici ca ele două să fie mai apropiate. Scena de la finalul nopții, și deci, și al cărții, e foarte dulce.
Se știe că noaptea parcă funcționează după un ceas propriu, timpul se scurge mai greu și are parte de propria sa magie. Cele mai ciudate lucruri se petrec în genere noaptea, iar la lumina zilei ele par fie greu de explicat, fie ca și când nu s-ar fi întâmplat niciodată. Sufletele noastre par a fi afectate de noapte iar acesta mi s-a părut că ar fi mesajul cărții lui Murakami. Motivul televizorului și scenele prezentate pot reprezenta o temă bună asupra căreia să contemplezi când mergi cu autobuzul, de exemplu; consider că se pot găsi mai multe explicații, dar cred că drumul tot înspre suflet duce.
Cu alte cuvinte, mi-a plăcut foarte mult această carte și stilul bine cunoscut al autorului, clar și concis, dar în același timp profund și subtil. Recomand cu multă căldură În Noapte – un roman ce se citește repede și e întocmai ca ce se spune despre esențele tari…
Hmm, cred ca e prima data cand citesc o recenzie despre aceasta carte, pe care si eu am citit-o in urma cu vreun an… Si, sincer, nu stiu ce sa zic… Pe mine nu m-a impresionat, dar ma gandesc ca probabil e vorba si de gusturile fiecaruia… Pe mine una, spre deosebire de tine, nu ma atrage filosofia; prefer sa citesc carti cu o actiune mai dezvoltata, mai concreta…Probabil asta e si motivul pentru care „In noapte” mi s-a parut pur si simplu incompleta. La sfarsitul cartii ramasesem cu o gramada de intrebari si… nu stiu… efectiv imi venea sa ma duc la Murakami si sa-i cer niste explicatii, pentru ca pur si simplu ma scosese din minti cu atata mister =))