Arhive lunare: Aprilie 2016

Trois, recenzie

img_3675

Recunosc că mă așteptam la ceva puțin mai erotic atunci când am văzut titlul însă conținutul cărții a fost cel puțin la fel de inspirator.

Povestea poate fi spusă într-o frază simplă: există un el și o ea și un al treilea intervine, după care ea schimbă taberele. Perspectivele expuse de fiecare personaj în parte sunt deosebit de interesante, puse în opoziție.

Haideți să încep cu ce nu mi-a plăcut. Nu am văzut prea tare rostul personajului Val, o tipă pusă pe teorii conspiratoare, menită să ne facă să râdem; în contextul plin de seriozitate al scenelor, în acel punct culminant, mi s-a părut destul de nepotrivit să se mențină această urmă de suspans cu un personaj episodic, cu rapiditate redus la tăcere de către cei doi zmei ai poveștii.

Îi avem așadar pe Stuart și Oliver, doi prieteni din perioada școlii, care se îndrăgostesc treptat de aceeași femeie – Gillian. Stuart se căsătorește primul cu ea, însă el reprezintă tipul bancherului calculat, o persoană foarte pragmatică însă lipsită de încredere în sine, care nu o poate vedea pe soția sa în mai multe nuanțe, pe când Oliver este chiar opusul. El e un proaspăt șomer plin de viziuni, cu o vastă cultură artistică, un snob foarte amuzant, căruia îi place să fie în centrul atenției – astfel reușește să o cucerească pe Gillian, legându-se de munca sa de restauratoare de tablouri, adorând-o și nerenunțând la obsesia sa pentru ea. Gillian este astfel pusă în fața unei decizii, între cei doi bărbați, iar motivațiile ei sunt cele care fac toată povestea…

Avem mai multe cazuri diferite de relații eșuate și adulter în carte, ce se leagă foarte elegant între ele. Ideea e că argumentul principal este „asta e, n-ai ce să faci, nu te poți opune dragostei”. La polul opus ajunge să fie Stuart, cu inima frântă și încărcat de dorința de răzbunare, care conchide că dragostea este exact precum piața monetară, că este o iluzie, la fel ca banii: aceștia au o valoare doar fiindcă toată lumea e de acord, iar iubirea este supraestimată. Stuart ajunge de asemenea să se lanseze într-o comparație dintre comunism și democrație, susținând că ambele susțin materialismul iar toți oamenii sunt fie călugări budiști, fie materialiști, în cazul acesta.

Frumusețea cărții nu constă în poveste în sine, deși are un final tare simpatic și caraghios, ci în filosofia din spatele deciziilor luate de personaje. Niciunul nu încearcă să-și nege faptele sau sentimentele, e mai degrabă vorba de acceptare și gestionare. Mi-a plăcut faptul că fiecare personaj duce mai departe povestea adăugând propria sa perspectivă, raportându-se în mod diferit la întâmplări.

E de menționat faptul că Oliver este un personaj foarte bine conturat, construit pe un tipar anume, greu de uitat. L-aș putea numi idealist, dacă la baza acestui lucru nu s-ar afla de fapt o ființă umană destul de patetică și neputincioasă, condusă pur de partea sa afectivă. Îmi pare că la finalul romanului autorul ne lasă pe noi să decidem cu ce suntem de acord și cu ce nu, ce viziune preferăm să avem, dar nu asupra întâmplărilor din carte ci asupra dragostei în general. „Trois” e o denumire foarte potrivită, căci tema principală este adulterul și efectele sale într-un cuplu. Trecuți printr-o astfel de experiență, toți oamenii merg în direcții diferite.

Deși nu este ce mă așteptam a fi, referitor la temă, am descoperit că Barnes este cu adevărat un autor demn de luat în calcul, cu un stil de scriere foarte plăcut și concepte interesante, prezentate într-un mod ingenuu în acest roman. Recomand celor care caută o lectură haioasă, dar care să le dea în acealași timp de gândit!

4

Anunțuri
Categorii: cărți | Etichete: | 1 comentariu

Wishlist!

ziua-opricinicului_1_produs-horz

De când am citit Inimile celor patru nu m-am gândit decât la cât de mult aș vrea să citesc și celelalte cărți scrise de Sorokin. Observ că există destul de multe traduceri la noi și abia aștept să pun mâna pe una dintre cărțile de mai sus. Voi le-ați citit?

Categorii: cărți | Etichete: | 3 comentarii

Top 5 cărți 2016/2

Untitled

Știu că nu este încă iunie, adică jumatea anului, dar am depășit puțin jumatea targetului meu pe anul acesta (45) și m-am gândit că ar fi o idee buna să creez deja un mini top cu cărțile citite până acum, să vedem dacă se păstrează până la sfârșitul anului.

5. Snuff

Este prima carte de la Palahniuk pe care o citesc și eram convinsă că îmi va plăcea acest autor. Într-adevăr, povestea m-a amuzant maxim, mi-au plăcut descrierile și plot twist-ul, a fost un demo excelent pentru celelalte cărți pe care le am de la el și le voi citi în viitorul apropiat. Tema este desigur printre preferatele mele, dacă nu chiar nr. 1 iar cărții nu i-a lipsit nimic.

4. Surâsul lui Voltaire

O carte cu anecdote despre marii filosofi ai lumii, cum poate să nu-ți placă? Am învățat despre aceștia, câteva nume noi chiar, și m-am amuzant copios la scurtele povestiri din viața lor; din fiecare se poate extrage câte o idee principală filosofică, desigur, deci a fost un fel de învățare distractivă, o incursiune pentru a atrage oamenii să studieze filosofia.

3. Secretul doctorului Honigberger. Nopți la Serampore

Prima carte de la Eliade citită, și am rămas profund impresionată; atât de profund impresionată încât am mai cumpărat alte patru cărți de la autor pe care abia aștept să le citesc. Sunt foarte intrigată de viața dusă de acest om, de credințele lui și tot misticismul realist al lucrărilor. Sper să ajung să le citesc pe toate într-o bună zi.

2. Inimile celor patru

Sorokin m-a uns pe suflet și a mai dat și cu dulceață de căpșuni peste! Categoric vreau să citesc ce a mai scris acest autor, povestea asta mi s-a părut de un realism înfricoșător – o poveste despre Rusia fără floricele, cu mult sânge și fecale, cu un final de zile mari. Recomand tuturor oamenilor care nu trăiesc în propria lor lume din vată de zahăr roz, pregătiți să înfrunte lumea reală.

1. Scandaloasa poveste a lui Frankie Landau-Banks

Cartea asta e pe primul loc pentru că eu sunt a ball of emotions. Am ales-o pentru că mi-a atins corzile sensibile aproape la fel de tare ca serialul Crazy Ex-Girlfriend și aproape că m-a făcut să plâng. Deși Lockhart a dat-o în bară anul acesta cu cartea ei scrisă în colaborare cu alte două autoare de YA, sper ca cea de-a patra carte publicată la editura Trei să o readucă printre preferatele mele.

Sunt destul de mulțumită de ce am citit până acum, în mare parte cărți de calitate, care mi-au dat de gândit. Vreau însă să-mi depășesc targetul și să atac plină de forță lecturi din ce în ce mai complicate și profunde – cărți care se găsesc deja în biblioteca mea și mă așteaptă nerăbdătoare. Care sunt cărțile voastre preferate din acest an?

Categorii: cărți | Etichete: | 3 comentarii

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: