O carte dulce, așa cum scrie și pe copertă, deși tema ei nu insuflă deloc acest sentiment. Protagonistul este un critic culinar aflat în pragul morții care se chinuie pe parcursul romanului să își aducă aminte de o anumită aromă, ultimul lucru pe care și-ar dori să-l mănânce înainte să moară. Avem astfel ocazia să aflăm diferite scene din copilăria acestuia și câte ceva din viața sa de critic, despre care nu aflăm mare lucru. Pot spune că mi-ar fi plăcut să fie puțin mai complexă cartea, mai lungă, dar nu i-a lipsit farmecul propriu chiar și așa.
Pe lângă perspectiva subiectivă oferită de bărbat, avem pe rând perspectivele copiilor săi, ale nevestei, ale amantei, chiar și a motanului acestuia – pe nume Rick. Diferiți oameni vorbesc despre bătrânul critic culinar iar părerile sunt foarte împărțite: copiii săi îl urăsc pentru că el îi urăște la rândul său, nevasta sa îl divinizează, angajații săi îl respectă. Farmecul romanului nu constă în poveste în sine ci in descrierile făcute de critic, când ne vorbește fie despre anumite feluri de mâncare, fie despre peisajele rurale din copilăria sa. Nu pot spune exact ce mi-a plăcut atât de tare la această carte însă stilul autoarei mi s-a părut deosebit, ușor de parcurs dar și foarte nuanțat, subtil, elegant. Aș putea spune că îmi inspiră și o notă de ironie fiecare dintre confesiunile apropiaților bărbatului, deoarece acesta pare a urma întocmai tiparul omului pasionat de un lucru anume și rece cu privire la orice altceva; un sociopat, dacă vreți, deși el are o cu totul altă perspectivă asupra lucrurilor. Discrepanțele de opinie dintre personaje sunt savuroase, chiar mai dulci decât rețetele de prăjituri menționate în carte. Limbajul mi s-a părut iarăși ceva ce nu am mai întâlnit înainte, având în vedere că bărbatul și familia sa sunt din Franța și bănuiesc că autoarea a inclus câteva referințe la diferite expresii franțuzești. Își amintește oare protagonistul aroma uitată? Ce se întâmplă cu el în final?
Eu una am găsit multe citate interesante în această carte, cu siguranță o voi reciti cândva. Mi se pare destul de profundă, te introduce într-o lume cu totul diferită – simplă, puțin tragică dar de o frumusețe răpitoare. Recomand!
Titulul mă ducea la altceva ce nu părea deloc prea interesant :D Dar văd că nu-i așa ..nicio noutate de altfel. O s-o adaug pe listă :D
Pare interesanta ! Eu imi doresc de ceva vreme sa citesc romanele acestei autoare, pentru ca tin minte ca acum vreo 3-4 ani mi-a fost recomandata „Eleganta ariciului’ si chiar am imprumutat-o de la cineva si am citit o parte din roman (si mi-a placut mult ideea). Din pacate, nu am terminat-o din cauza timpului etc. si am uitat mare parte din poveste. Sper sa am ocazia, pe viitor, sa mi-o achizitionez si sa o citesc integral.
O dulceață de carte care trece direct în wishlist-ul meu.