Neverland, recenzie

img_1844

Mi-a plăcut foarte mult acest roman al lui Radu Găvan, pe care de altfel și abia așteptam să-l citesc de la lansarea lui.

E vorba despre un bărbat și fiica lui, a cărei mamă a murit într-un accident auto. Bărbatul se simte vinovat din această cauză iar chipul soției sale decedate îi apare mereu în minte, acuzându-l că le-a distrus familia. Cei doi stau într-o garsonieră mizerabilă, el e profesor de română iar fetița merge la grădiniță. Într-o zi, norocul dă peste protagonistul romanului iar cel mai bogat om din cartier dorește să îl angajeze ca meditator pentru fiul său, care își dorește să fie scriitor. Pentru bărbatul care câștiga doar vreo 900 de lei ca profesor, profitul său este mărit cu trei milioane pe fiecare oră de vizită, în care îl ajută pe fiul Porcului. Totul merge din ce în ce mai bine dar aici intră în discuție serios motivul sărăciei, regăsit și în romanul de debut al lui Radu Găvan. Protagonistul nostru este la fel de chinuit de diferiți demoni și se simte mereu vinovat fiindcă nu îi poate oferi Letiției, fiica lui,o viață mai bună. Datorită acestei lupte interioare, o idee diabolică i se conturează în minte, ce are urmări devastatoare. Punctul culminant este atunci când Porcu’, bogătașul, îl întreabă pe bărbat dacă îi este prieten cu adevărat, căci mulți critici literari i-au spus fiului său că nu are niciun talent într-ale scrisului. Protagonistul este pus aici în fața unei decizii și tocmai profilul său psihologic și toate lucrurile pe care le ia în considerare atunci când face alegerea fac ca acest roman să fie atât de bun.

Violența este un alt subiect vizat de Radu, în ambele sale romane. Este explorat felul cum neajunsurile vieții ne fac să înnebunim ușor ușor, în societatea asta nedreaptă și plină de scursuri. Protagonistul își pierde mințile și caută vinovați pentru lucruri de care nu e nici măcar sigur, își face planuri, are o voce interioară care îi spune pas cu pas ce are de făcut pentru a avea viața mult visată, pentru el și fiica lui. Scenele descrise sunt brutal de frumoase, mai ales cea din pădure, de la final. Cred că un film după cartea asta ar fi genial. Mi-au plăcut enorm de mult bucățile în care ne este povestită viața Moroiului, omul de încredere al bogătașului. Copilăria sa traumatizantă, urmată de viața guvernată de ghinioane și lipsa oricărui ajutor uman au construit un om de piatră, atât fizic cât și psihic, al cărui singure averi sunt familia bogătașului, pentru care lucrează și căruia i-a salvat viața în închisoare și câinele acestei familii. Romanul este construit pe mai multe planuri și abia la final sunt puse cap la cap, îmbinate foarte frumos de monologul Porcului. Recomand cu căldură această carte, un thriller de excepție aș spune eu. Roman realist, psihologic, rotund – nu îi lipsește nimic. Sunt tare curioasă să citesc romanele viitoare ale lui Radu.

4

 

Anunțuri

8 gânduri despre „Neverland, recenzie

Adăugă-le pe ale tale

  1. Mi s-a părut super emoționantă cartea; îmi place că Radu tratează nihlisimul în modul său unic, chiar sunt curioasă de următoarea lui carte și abia aștept cu sufletul la gură orice scrie el.
    Am avut și eu șansa să-l cunosc la Gaudeamus, din păcate nu am reușit să vorbesc prea multe cu el. Sper să mai prind ocazia să-l întâlnesc! :)

    Apreciat de 1 persoană

  2. Ah, de cand imi doresc aceasta carte :( Nu cred ca am mai citit nimic asemanator pana acum si imi si doresc foarte mult sa-l citesc pe Radu Gavan. Poate mi-o voi cumpara dupa ce mai termin de citit ce mai am prin biblioteca =))

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Propulsat de WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: