Cristina Boncea

“De fapt, chiar ne comportam ca niște domnișoare. Aruncam pietrele înfășurate în săculeți de pânză pe care îi confecționasem special cu mâinile noastre pentru a pune pietrele în ei. Așa eram de domnișoare.”

*

“Așa că s-a dus direct afară și a spart o fereastră drept cadou de ziua ei.
Halal cadou, spune Midge. De ziua mea vreau un Mini Cooper.”

*

“Oamenii treceau pe trotuarul de deasupra. Mă priveau ca și cum aș fi fost nebună. Un pescăruș patrula pe autostradă. Mă privea ca și cum aș fi fost nebună.”

*

“Dap, da’ vezi tu, lumea se împarte acu’ în oameni care cred că e distractiv să te uiți pe net la poze cu femei care o fac cu cai și câini, și oameni care nu cred asta, spune Paul.”

*

“(Oh, Dumnezeule, sora mea care are legătură cu mine este o din aia – o ciudată, o lipsă, una căreia nu poți să i-o tragi, o sub-dezvoltată și care nici măcar nu merită să fie făcută ilegală.)”

*

“Acum dorești să vorbești cu una din fetele sau băieții sau ce-or fi care au scris mesajele, sau cu unul din cei șapte pitici? Pe care l-ai dori? Îl avem pe Mutulică, Hapciu’, Morocănosu’, Rușinosu’, Somnorosu’, Năsosu’ și încă unul al cărui nume va trebui să-l caut pentru dumneata.”

*

“Midge, inimioara mea dulce și cumplit de cinică, spune bunicul. Va trebui să înveți acel tip de speranță care transformă lucrurile în istorie. Altfel, n-o să existe vreo șansă pentru propriile tale adevăruri mărețe, și nici un adevăr bun pentru proprii tăi nepoți.”