Arhive lunare: Martie 2016

Ce fel de bibliotecă am…

Pentru a continua ideea din postarea legată de echilibrul din bibliotecă, m-am gândit să îmi descriu propria bibliotecă mai concret.

CĂRȚILE MELE SUNT adnotate, subliniate, cu cotoarele pocnite, cu propriile povești. Sunt cărți noi și mai puține vechi, sunt fantasy, mystery, contemporane, clasice, românești, străine, în engleză, în română, în germană. Sunt serii, sunt stand-alone-uri, sunt semnate de către autori, sunt cumpărate, sunt câștigate, sunt primite drept sponsorizări. Sunt scumpe, sunt foarte ieftine, sunt de la anticariat, sunt de la librărie, sunt primite la schimb, sunt box seturi, fac parte din colecții, sunt paperback, sunt hardcover, sunt subțiri, sunt groase. Sunt de 5 stele, 4 stele, 3 stele sau 2 stele, au coperte frumoase, au coperte urâte, sunt ediții rare, sunt citite, sunt necitite, sunt antologii, sunt fictive, sunt nonfictive.

NU AM ÎN BIBLIOTECĂ: cărți de 1 stea, cărți rupte, cărți plicticoase, cărți uitate pe raft, cărți pe care nu le voi citi, cărți la care să nu mă uit cu drag, cărți furate, cărți împrumutate, cărți romantice, cărți din colecția Chic, cărți intacte.

O să mai completez când îmi aduc aminte, ideea e că fac parte din categoria de oameni cărora nu le place să aibă cărțile așa cum le-au cumpărat. După ce că eu oricum nu cumpăr cărți noi, îmi place să le personalizez. Hbu?

Categorii: cărți | 7 comentarii

Despre W.I.T.C.H și witchclub.ro

Cred că o să mă încadrez puțin în categoria „personal” cu această postare căci vreau să vorbesc despre două kucruri simultan. În primul rând, începuturile mele dintr-ale lecturii, și-n al doilea rând, despre unul din modurile cum mi-am petrecut copilăria. Videoclipul de mai sus se leagă destul de bine cu conținutul acestei postări.

Untitled

Cu ajutorul Goodreads-ului, am descoperit faptul că am citit 12 dintre cărțile publicate de Egmont România, editură foarte populară acum vreo 10-15 ani. Chiar și acum, dacă aș mai putea face rost de alte cărticele din această serie, le-aș citi cu plăcere. Cele din seria Top Secret costau 8 lei/bucata și le-am recitit pe fiecare în parte de cel puțin două ori. Cărțile au diferite teme și se bazează pe dialoguri dintre cele cinci vrăjitoare, cuprind teste și sfaturi utile. Sincer, sunt convinsă că dacă aș citi acum oricare dintre aceste cărți, aș putea spune că sfaturile sunt încă valabile și aplicabile. Întreaga franciză W.I.T.C.H (serialul, revistele, etc.) mi se pare ceva educativ, bine realizat, la care m-aș uita cu plăcere și acum. Că tot veni vorba de serial, din păcate are numai două sezoane – căci al treilea a fost anulat din cauza criticilor aduse sezonului anterior. Am în colecția mea și câteva numere din revistă, însă cu regret spun faptul că nu m-au interesat prea tare benzile desenate ci mai degrabă alte rubrici ale publicației lunare. Ideea e că astea sunt genul de cărți pe care le citeam în clasele I-IV și mi-au stârnit și mai tare interesul pentru lectură. Consider că acesta e cel mai bun mod să-ți înveți copilul să citească de plăcere, oferindu-i materiale legate de pasiunile sale. Orice început e bun, cred că e imposibil pentru generațiile noi să prindă drag de citit dacă încep cu marii clasici. Așadar, atât cărțile cât și revistele cu benzi desenate au reprezentat preocupările mele majore în copilărie și m-au ajutat să mă dezvolt ulterior.

Ajungem astfel la site-ul witchclub.ro, care din păcate, nu mai este foarte frecventat în zilele noastre, dar vă asigur că acum 6-7 ani era the shit. Fiind foarte pasionată de W.I.T.C.H, activam pe orice forum sau site de gen găsit, însă acesta a fost marea mea iubire. Am avut parte de tot felul de experiențe pe aceste site, de la cyberbullying, la aprecierea talentelor mele artistice de către alți useri și cel mai important, la împărtășirea pasiunii comune pentru tot ce însemna W.I.T.C.H. Era ceva magic legat de acest site, mi-am făcut mulți prieteni în viața reală datorită lui, dar e adevărat că au existat și multe conflicte, căci nu era tot timpul vorba doar despre cele cinci vrăjitoare. Ideea e că nu s-au schimbat prea multe, dacă site-ul încă ar funcționa cum o făcea pe atunci, sunt sigură că aș intra în aceleași dezbateri contradictorii, însă până și acest lucru mi se pare excelent: faptul că a existat un site românesc suficient de relevant cât oamenii să se tot strângă, din diferite motive, și să discute.

Pasiunea mea pentru W.I.T.C.H s-a diminuat în timp și cred că așa s-a întâmplat cu majoritatea fanilor, mai ales după ce revista nu a mai fost publicată la noi în țară și nu mai aveam nimic care să o țină în viață, în materie de publicații. E un univers foarte interesant, din care încă îmi aduc aminte foarte lucruri, dar nu cred că l-aș mai putea reînvia acum. Sunt unele lucruri care sunt menite să rămână în trecut (spre deosebire de pasiunea mea pentru Shaman King), însă am amintiri extraordinare, profunde, legate de acest site și de întregul fenomen. Poate găsesc printre voi foști fani, poate ați avut și voi cont pe witchclub.ro. Let me know în comentarii! :)

Categorii: personal | 6 comentarii

Cum să fii o fată rea, recenzie

img_2274

Cred că până și Căutând-o pe Alaska e o carte mai ok decât asta.

În primul rând, pornește de la o teză stupidă, prin care cuvântul „rea” din titlu se referă de fapt la „curajoasă”. Protagonistele sunt trei adolescente de 17 ani din Florida, care pornesc într-un road trip spre Miami. Singurul motiv pentru care am vrut să citesc această carte e faptul că E. Lockhart e co-autoare, însă m-a dezamăgit, dacă nu chiar dezgustat, profund. Fiecare dintre autoare a scris capitolele pentru una dintre protagoniste: Vicks, Jesse și Mel. Personajul care mi-a plăcut cel mai mult a fost Mel, tipul bogătașei evreice, care se integrează super greu în grup la început, iar cel mai puțin mi-a plăcut de Jesse, tipul fanaticei religioase, inflexibilă și foarte judgmental. Cu Vicks m-am putut conecta puțin, datorită faptului că rolul întregii călătorii este acela de a-l vizita pe iubitul ei, Brady, la facultate – căci acesta nu o căutase deloc după plecarea sa, ei fiind de aproape un an împreună. Cele trei fete sunt colege de muncă iar aventura lor durează un weekend întreg. Pe parcursul călătoriei, ele vizitează diferite obiective turistice, Mel cea timidă se îndrăgostește de un tip, Jesse are propria ei luptă interioară iar Vicks se gândește doar la faptul că iubitul ei o înșală cu o majoretă în campus.

Nu am regăsit nicio temă abordată mai profund, nimic care să-mi stârnească cu adevărat interesul legat de această carte. Finalul e unul fericit și vrea să ne arate cât de multe lucruri au învățat cele trei fete pe parcursul călătoriei lor. Cartea a fost inițial publicată în 2008 și mi se pare lipsită de actualitate, pur și simplu o pierdere de timp. Pe bune, nu vă atingeți de această carte, dacă vă așteptați să găsiți ceva original, care să vă inspire. Cred că cea mai importantă chestie pe care am învățat-o e că dacă îți place un anumit autor, stilul său de scriere nu e musai să se păstreze și în colaborările pe care acesta le are cu alți autori. Carte de duzină, regret că am citit-o.

2

 

Categorii: cărți | Etichete: | 9 comentarii

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: