Eria. Dezvăluiri, recenzie

Cartea mi s-a părut de la început a fi foarte catchy și intrigantă. Personajul Eria este tipul femme fatale, o demizeiță cu tot felul de puteri paranormale – de aici și un fel de narator personaj care este într-un fel și obiectiv, căci poate citi gândurile personajelor și să le anticipeze mișcările viitoare. Am citit-o foarte repede și abia așteptam să revin asupra lecturii, deci din punctul ăsta de vedere nu am absolut nimic de reproșat. Stilul lui Gabi mi se pare unic, mi-a plăcut foarte mult, mai ales felul cum lucrurile ne sunt dezvăluite pe parcurs și mai mult din deducții, nu sunt mură-n gură și e mult mai palpitant așa, te simți parte din poveste, ca și când ai contribui și tu la ea.
Plotul se bazează în mare parte pe tragedia de la Colectiv, ceea ce mi s-a părut o idee foarte bună dar și riscant de abordat. În Dezvăluiri, prima carte din seria Eria, locul desfășurării acțiunii este, desigur, Bucureștiul zilelor noastre cât și malul lacului Snagov… Eria are misiunea de a recruta un preot de care se cam îndrăgostește, numele acestuia fiind Timothy. Împreună cu organizația din spatele ei, Eria are misiunea de a salva vieți, exorcizând demoni și readucând oameni la viață. Povestea se complică puțin odată cu existența lui Decko, soțul ei imaterial, dintr-o altă lume. Eria poate simți atunci când alte ființe nu sunt în totalitate umane, așa că îl cunoaște pe detectivul Andi Aron, care are câteva întrebări să îi adreseze.
Revenind la incendiul din Clubul C, aici este un fel de întrunire a ființelor cu puteri paranormale, o combinație dintre zei, sfinți, vrăjitoare, demoni, etc., dar și oameni care devin victime. Eria fusese chemată acolo pentru o misiune aparent obișnuită, o exorcizare împreună cu prietenul ei, preotul Timothy. Ce se întâmplă cu Eria, cum sfârșește?
Cartea conține o grămadă de pasaje amuzante iar limbajul mi se pare o altă trăsătură directă a stilului Gabriellei, fiind colocvial într-un fel pe care nu l-am mai întâlnit. De asemenea, Eria comunică în mod constant cu Vidul, despre care nu aflăm prea multe, căci existența lui e învăluită de mister. Avem, așadar, o lume plină de personaje la prima vedere clișeice, dar care ascunde aspecte românești, ceva numit magical realism și un început foarte promițător de serie, unde ne este prezentat modul cum Eria a ajuns să fie ceea ce este. Cred că mi-ar face plăcere să citesc și continuarea.
Se poate considera un roman cu elemente polițiste, crime, suspans, teme religioase și puțin filosofic. În orice caz, mi-a plăcut tare mult acest volum și îi mulțumesc Gabriellei pentru că mi-a oferit ocazia de a-l citi. Îl recomand tuturor celor care caută ceva în genul dark fantasy, original și foarte ușor de parcurs.