Cristina Boncea

Am parcurs foarte repede această lucrare, scrisă pe post de liceență. Asemenea autorului, consider că problema legendelor urbane ar trebui mult mai mult cercetată în România, căci acestea pot fi analizate din mai multe puncte de vedere, dintre care sociologic și folclorist. Legendele urbane, asemenea zvonurilor, spun foarte multe lucruri despre gândirea colectivă, temerile oamenilor și așa mai departe, pe lângă interesul pe care l-ar stârni numai și formularea câtorva dintre acestea. România fiind o țară cu precădere superstițioasă, mai ales în mediul rural, sunt absolut convinsă că ar ieși o minunată colecție de povești urbane, dacă cineva s-ar ocupa cu documentarea pentru acest lucru.

În lucrarea sa, Alin Leancă vorbește despre câteva legende urbane din Bacău, despre care recunosc că nu auzisem înainte și unele chiar mi-au stârnit amuzamentul (deși mai mult cele internaționale, care îmi erau ceva mai cunoscute). Sărind peste cele câteva definiții oarecum plictisitoare pentru mine, partea practică și bine documentată a scurtei cărți chiar impune o problemă importantă iar autorul a oferit niște motive bine formulate pentru care aceste studii ar trebui duse mai departe, la nivel național. Legendele urbane fac parte din istoria și cultura noastră și ne definesc ca și popor. Consider că a fost o idee foarte bună publicarea acestei lucrări sub această formă simpatică, ce conține și câteva ilustrații în interior, căci privind mai departe de legendele urbane în sine prezentate, însăși existența lor ar trebui să fie un punct de plecare pentru viitoare descoperiri și cercetări. Recomand această carte pentru cei pasionați de cultura românească, la fel ca mine.