Cristina Boncea

În ultimul volum la trilogiei, Alexandra se întoarce în V. și este pusă în fața următoarei decizii: să rămână nemuritoare sau să-și primească mortalitatea înapoi? Fiecare dintre aceste decizii vine cu consecințele ei însă un lucru este clar: cineva trebuie să moară pentru a-i salva viața fetei lup, Nori.

Dragostea Alexandrei pentru Mathias revine la viață și un nou cuplu neașteptat apare în poveste. În cea mai mare parte, romanul urmărește conflictul interior al protagonistei și lucrurile pe care ea le pune în balanță pentru a lua această decizie. Mi-a luat destul de mult timp să citesc cartea după ce am cumpărat-o însă voi detalia acest aspect într-o postare de pe blog. E adevărat că nu-mi amintesc cu exactitate ce s-a întâmplat în primele două volume, deși aceste lucruri sunt reamintite de multe ori pe parcursul cărții. Punctajul mic se datorează mai degrabă faptului că nu am avut povestea de la bun început la suflet, fiind fantasy, însă aș vrea să pun accentul pe lucrurile bune:
mi-a plăcut și chiar am fost surprinsă de faptul că Aneke nu a fost parșivă și nu a încercat să o influențeze pe Alexandra să ia o decizie, urmărind un interes personal în acest lucru – sau cel puțin, nu într-o prea mare măsură; poate că mă așteptam la ceva mai dramatic, care să mă ia prin surprindere și presupun că mi-aș fi dorit să mai citesc scene cu Alexandra și Răzvan însă am înțeles că tocmai schimbările prin care a trecut Alexandra au determinat acest lucru. Mi-a plăcut modul cum a pus Aneke problema, că există două tipuri de oameni nemuritori: cei care își doresc să moară și nu suportă gândul că cei dragi mor înaintea lor și cei care privesc acest lucru ca pe o oportunitate de a explora lumea la infinit, de a nu se plictisi niciodată de ea. Cred că întreaga frumusețe a cărții constă în frământările interioare, în întrebările pe care Alexandra și le pune: merită să dai totul pentru o singură ființă pe care o iubești? Eu aș fi răspuns că nu, mă regăsesc foarte bine în mentalitatea Anekăi, iar Alexandra a ajuns să îi fie ca o soră geamănă. Partea comică e că dragostea are probabil o însemnătate mai asemănătoare decât pare pentru cele două.
Nori e un personaj ce probabil va fi explorat în profunzime în seria Cronicile Fetei Lup, însă pe parcursul acestui roman, prezența sa e aproape inexistentă. Deși îmi surâd imaginile prezentate din V., cum ar fi castelul în noapte, lacul, viața satului în general, nu pot spune că acest final m-a dat pe spate. Mi-a plăcut răspunsul contesei la întrebarea „ce înseamnă să fii vrăjitoare?”. Citiți pentru a-l afla.
Recomand trilogia celor pasionați de vrăjitoare, de povești de dragoste imposibile. Vă garantez că veți regăsi multă pasiune între paginile ei, că este bineînțeles foarte bine scrisă și că merită timpul investit dacă vă place genul fantasy.