Și aici voi suna probabil ca un părinte cu gândire învechită sau un profesor exigent dar eu chiar cred că de cele mai multe ori, citirea unui rezumat în loc de lucrare în sine aduce doar avantaje de scurt timp iar cele două lucruri nu au foarte multe în comun.
De exemplu, am citit rezumatul operei Eugenie Grandet de Balzac, tot pentru ora de Literatură Universală de la școală – pot spune că știu ce se întâmplă în ea, am citit mai multe rezumate și mi-am fixat în minte niște întrebări și răspunsuri referitoare la conținut dar asta nu se compară nici pe departe cu dacă aș fi citit opera. Cum știu asta? Pentru că lectura are ceva ce nici cel mai bun rezumat nu ar putea reda:
- Atmosfera. Atmosfera este redată atât din stilul de scriere al autorului, de modul cum acesta se exprimă, fie ea operă dramatică, lirică sau epică, cât și de lucrurile pe care le descrie, de modul cum personajele fac anumite acțiuni. Tocmai acele descrieri plictisitoare peste care ți-ai dorit să sari, atunci când te-ai decis să citești doar rezumatul unei lucrări, make it what it is.
- Subtilitățile. Se poate menționa în unele rezumate, de exemplu, că naratorul este comic sau ironic la adresa personajelor sale, însă nu vei știi niciodată cu adevărat la ce se referă această chestie abstractă până nu vei citi cu ochii tăi și nu vei tălmăci cu propria minte cuvintele utilizate… desigur, există citate, tocmai pentru a te ajuta să înțelegi la ce să te aștepți de la autor, dar chichițele, glumițele, expresiile cu dublu sens, pe acestea nu le vei sesiza decât dacă pătrunzi cu adevărat între paginile lucrării.
- Trăirile. Cred că acesta e până la urmă cel mai important lucru, care face diferența între un rezumat și opera în sine. Nu spun că e greșit să citești o recenzie sau un rezumat pentru a te decide dacă vrei să dai o șansă unui anumit roman, de exemplu; ce spun eu însă e faptul că acestea sunt doar demo-uri, care uneori chiar dezinformează (căci pot fi subiective). Să nu citești un rezumat cu gândul că vei primi the full experience of the work, pentru că asta e o mare greșeală, la fel de mare precum a spune că dacă știi despre ce e vorba în lucrare bazat pe un rezumat, e fix ca și cum ai fi citit lucrarea. Trăirile pot fi simțite doar de către tine, ca cititor, bazat pe ceea ce ești și pe ceea ce ai mai citit. Reacțiile îți aparțin. Nu poți avea o opinie asupra unei lucrări doar după ce ai citit un rezumat, poți spune cel mult „nu mi se pare destul de interesantă încât să o citesc”.
În această postare nu apostrofez în niciun caz bieții elevi care vor să ia o notă la școală. Mă iau doar de cei care nu sunt conștienți de diferențele dintre un rezumat sau o recenzie și lectura în sine. E un lucru extraordinar de bun că oamenii își dau cu părerea despre cărți și chiar povestesc în detaliu ce se întâmplă în ele, le comentează și așa mai departe – totuși nimic nu e mai bun decât fix ce a vrut autorul să spună, cu cuvintele lui.
Adevar graiesti !