Snuff, recenzie

img_02223.5/5
Chuck nu m-a dezamăgit. Povestea asta a fost altceva, a avut un plot frumos și un final pe măsură. Cel puțin în Snuff, Chuck nu s-a complicat cu descrieri inutile iar totul a fost scurt și la obiect, după cum spune și descrierea cărții. Avem parte de patru perspective diferite: Sheila și numele 72, 137 și 600. Aceste numere reprezintă niște bărbați veniți pentru filmarea celui mai legendar film porno din istorie, în care Cassie Wright face sex cu 600 de bărbați într-o singură zi, fără pauză. Sheila este asistenta și mâna dreaptă a lui Cassie, o actriță porno foarte iubită în universul acestui roman. Numărul 72 e un tânăr care e sigur de faptul că femeia îi e mamă biologică, numărul 137 o apreciază pe Cassie din punctul de vedere al lucrurilor pe care le-ar putea realiza împreună iar bărbatul cu numărul 600 este cel care insistă să intre ultimul în scenă, fiind și cel care a adus-o pe Cassie în branșă.
Lucrurile nu capătă cu adevărat sens până în ultimele pagini. Odată cu perspectivele celor trei bărbați, primim și un background story al lor. Ideea e următoarea: numărul 600 are o pastilă cu cianură la el, pe care vrea să i-o ofere lui Cassie întrucât e sigur că filmul realizat în acea zi va fi un snuff – adică un film ce conține o moarte reală a cuiva. Numărul 72 vrea să îi ofere mamei sale o viață nouă. Lucrurile se întâmplă într-un mod complet neașteptat… la un moment dat, puștiul încurcă o pastilă de viagra cu cea de cianură, primită de la numărul 600. Ce va face el? Moare într-adevăr Cassie, după ce face sex cu 600 de bărbați?
Cartea asta e plină de plot twist-uri și mi s-a părut foarte comică. Am observat unele lucruri care nu s-au păstrat în traducere, în sensul că probabil mi-ar fi plăcut puțin mai mult cartea dacă aș fi citit-o în engleză, însă trebuie să recunosc că m-a intrigat pe tot parcursul lecturii. Toată frumusețea stă în finalul frumos, violent, spontan. Ideea este că motivul pentru care Cassie a decis să accepte propunerea Sheilei de a filma acest film este dorința de a-i lăsa moștenire copilului pe care l-a abandonat banii câștigați, copil pe care l-a făcut cu bărbatul nr. 600, care a drogat-o și a făcut-o să renunțe la visurile ei anterioare. Este acest copil într-adevăr bărbatul cu nr. 72?
Cu siguranță îmi doresc să citesc mai multe lucruri de la Chuck, poate chiar mai complexe căci aceasta mi s-a părut un scurt joc, un demo; mi-a plăcut stilul de scriere, asta e cel mai important. Sunt mai mult decât convinsă că Chuck a scris multe alte cărți ce îmi vor plăcea. Recomand această carte pentru o zi ploioasă, pentru a vă delecta, a citi ceva bolnav, dar nu foarte dark, o distracție de moment. De asemenea, în carte veți găsi foarte multe informații despre diverși actori celebri, cât și date despre sex și industria porno – chestie care m-a atras de la bun început la Snuff. Pot spune că este chiar o satiră a acestei industrii, multe elemente prezentate având darul de a ridiculiza această lume, fără a susține pentru nicio secundă că ar exista și ceva bun în meseria de actor porno.

3

Publicat de Cristina Boncea

Cristina Boncea s-a născut pe 1 ianuarie 1998, a absolvit Facultatea de Filosofie și are cinci romane publicate la activ (trilogia "Octopussy", "Mi-ai promis că vom muri împreună" și "Evadare din Insula Libertății").

3 gânduri despre „Snuff, recenzie

  1. Inca o carte pe gustul meu. Din cate vad, acest Chuck Palahniuk scrie carti bune, care prind la public. Ar fi o idee sa incep sa citesc si eu cartile sale, mai ales „Snuff”, pentru ca suna genial!

  2. Nu știu exact, dar cred că a vorbit și Alina de pe canalul de youtube Cărți+Alina, iar dacă nu a făcut-o, sigur a vorbit despre alte cărți scrise de Palahniuk. Oricum, sunt foarte curioasă și abia aștept să văd dacă îmi place cum scrie.

Lasă un răspuns

Descoperă mai multe la Cristina Boncea

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura