Around the world in eighty days, recenzie

3.5/5

What a wild ride! Și aici mă refer atât la lectură cât și la poveste în sine. Ce m-a făcut să citesc această carte a fost în principal desenul din copilăria mea, de pe Minimax, care urmărea aceeași poveste… deci știam deja finalul și majoritatea lucrurilor ce s-au întâmplat în carte, dar asta nu m-a făcut să-mi placă mai puțin. Am multă simpatie pentru Jules Verne acum și chiar mi-ar plăcea să citesc și alte romane de-ale lui pe viitor. Mi-a plăcut mult felul cum a scris această carte, ușor de parcurs, actuală, cu personaje tare simpatice. Călătoria pe care Phileas Fogg vrea să o desfășoare în jurul lumii se dovedește a fii plină de încercări grele: pe de o parte, este urmărit pe întreg parcursul de către detectivul Fix, care îl bănuiește că ar fi jefuit Banca Angliei și vrea să îl aresteze, iar pe de altă parte, domnul Fog și ajutorul său, Passepartout sunt ba atacați, ba prinși în mijlocul a tot felul de situații care au rolul de a le întârzia sosirea înapoi pe pământuri englezești, la Londra mai precis, pentru ca pariul să fie câștigat.
Domnul Fog citește într-un ziar că este posibil acum ca lumea să fie înconjurată în 80 de zile așa că alături de Passepartout și de Aouda, o indiancă pe care o salvează pe parcurs, traversează oceane și orașe întregi, neavând timpul necesar pentru a le vizita, dar rămânând cu amintiri extraordinare care le întăresc caracterele și le îmbunătățesc viața; Passepartout îi rămâne veșnic loial stăpânului său, după toate sacrificiile făcute și banii cheltuiți pentru el iar domnul Fogg întâlnește o femeie de care avea nevoie cu adevărat în viața lui. Mi-a plăcut enorm ultimul capitol al cărții, în care autorul ne întreba pe noi cu ce s-au ales de fapt personajele după această lungă și costisitoare călătorie… iar ultima propoziție suna așa „Truly, would you not for less than that make the tour around the world?”.
După cum spuneam, cartea a fost ușor de parcurs, având capitole scurte cu titluri sugestive. Observațiile legate de orașele și țările străbătute sunt făcute prin ochii lui Passepartout, deoarece domnul Fogg este descris ca un om mereu calm, nederanjat de nimic (expresia lui pe întregul parcurs al romanului, atunci când se întâmpla ceva rău, este că „era prevăzut”), foarte calculat, logic, rațional dar și foarte demn; de aceea, am fost surprinsă să-l aud spunând cele trei cuvinte la finalul romanului, dar vă las pe voi să descoperiți acest lucru.
Reușesc domnul Fogg&co să câștige pariul, pus cu cei de la The Reform Club și întreaga Anglie, de fapt? Ce se întâmplă la final?
Pe mine una m-a lăsat cu zâmbetul pe buze această carte și chiar a oferit un boost romanelor de aventură în ochii mei. Momentan consider că Jules Verne își merită renumele și vă recomand cu căldură această carte, pentru a vă delecta cu o poveste foarte bine scrisă și gândită, cu multe plot twist-uri și plin de suspans, până în ultima clipă.