când mă privești cu ochii ca de sticlă,
și nu sticloși cum îi știam cândva
căci lucrurile se transformă veșnic,
promit că și eu m-oi schimba.
-c.b, 2016
Reclame
Poezie #2
Un gând despre „Poezie #2”
Adăugă-le pe ale tale
Lasă un răspuns
Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Îmi amintește într-un mod ciudat de cartea mea preferată, „Fiul risipitor” de Radu Tudoran. Oricum, frumoase versuri.
ApreciazăApreciat de 1 persoană