Poezie #2

Publicat pe 5 Ianuarie 2016 de Cristina Boncea

b1e3c1f5-2021-4d78-a92f-65c03b7200e8

 

când mă privești cu ochii ca de sticlă,
și nu sticloși cum îi știam cândva
căci lucrurile se transformă veșnic,
promit că și eu m-oi schimba.

-c.b, 2016

 

Anunțuri
Categorii: personal | Etichete: | 1 comentariu

Navigare în articol

Un gând despre „Poezie #2”

  1. Domnișoara Iasomie

    Îmi amintește într-un mod ciudat de cartea mea preferată, „Fiul risipitor” de Radu Tudoran. Oricum, frumoase versuri.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. ( Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. ( Dezautentificare / Schimbă )

Anulează

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: