“Am dreptul să cred/spun/fac ce vreau” – sigur. Nici legile nu-ți interzic nimic – îți spun doar ce urmări aduc cu sine anumite alegeri. Atunci când alegi să te comporți ca un mic zeu pe internet, e un fel de datorie a celorlalți să îți reamintească de faptul că nu ești unul. Nimeni nu deține puterea absolută, nimeni nu știe ce e mai bine pentru altcineva, iar – pentru sănătatea ta psihică – soluția ar fi să ignori lucrurile care-ți produc neplăceri și să îți întorci atenția înspre sine.
Am făcut de curând un videoclip pe YouTube în cadrul unui interviu pentru Observatorul Cultural în care-mi exprimam opinia conform căreia, deși lectura aduce cu sine anumite avantaje în viața unui cititor, cărțile nu te fac totuși mai deștept. Vreau să specific că mă refer cu precădere la cărțile de ficțiune. Mulți vin cu argumentul […]
V-am prezentat imaginea unei copile care a fost foarte dezechilibrată de lucruri pe care nu le putea controla și care au venit din toate părțile. Abia acum mi-am găsit vocea pentru a exprima toate aceste lucruri. Haide să nu mai perpetuăm asta, să nu mai creștem copile menite “să își revină” din experiență traumatică a unei copilării furate, care trebuie să își facă singure ordine în suflet după. Haide să fim umani.
Îmi amintește într-un mod ciudat de cartea mea preferată, „Fiul risipitor” de Radu Tudoran. Oricum, frumoase versuri.
ApreciazăApreciat de 1 persoană