Poezie #2

b1e3c1f5-2021-4d78-a92f-65c03b7200e8

 

când mă privești cu ochii ca de sticlă,
și nu sticloși cum îi știam cândva
căci lucrurile se transformă veșnic,
promit că și eu m-oi schimba.

-c.b, 2016

 

Publicitate

Un răspuns la „Poezie #2”

  1. Îmi amintește într-un mod ciudat de cartea mea preferată, „Fiul risipitor” de Radu Tudoran. Oricum, frumoase versuri.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Site web propulsat de WordPress.com.

%d blogeri au apreciat: