Nu aș putea să-m răspund cu precizie la întrebare dar după ce am terminat de citit Pădurea Norvegiană am realizat ceva:
Cărițile „neserioase” pe care le citeam înainte aveau totuși ceva care mă făceau să le citesc în continuare și anume ACȚIUNE.
Cu alte cuvinte, nu știu de ce am dat numai peste cărți ce nu au fost așa de grozave dar acum cred că pot spune exact ce le-a lipsit.
Am mai folosit odată imaginea asta dar nu s-au modificat prea multe lucruri. Voi vorbi în principiu despre cărțile cărora le-am dat 3 stele în acest an… De exemplu, cărților lui John Green le lipsește substanța, într-un mare fel. Nu sunt nici originale și chiar dacă sunt funny și ușor de citit, sunt extrem de inutile. Fetei din tren i-a lipsit din nou originalitatea. La fel pentru Bonjour Tristesse.
Ca și conținut, Pădurea Norvegiană e clar o lectură mai importantă decât volumul x din seria cu vampiri y dar ca și plăcere, trăire, suspans și poveste, îi este superioară. Eu nu vreau cărți de genul acesta cât cărți cum sunt cele scrise de Murakami care să aibă chestiile de mai sus, pe care eu personal le vreau de la o carte. Îmi tot pun întrebarea asta de când m-am apucat serios de citit, cum pot defini ce vreau să găsesc într-o carte. Acum am o viziune mai clară.
Dacă aveți vreo recomandare de carte „serioasă”, de orice gen, care să fie și filosofică, să aibă și o poveste captivantă (cum sunt cărțile Cristinei Nemerovschi sau Cutia cu fantome) vă rog lăsați-mi titlul într-un comentariu. Problema nu e că vreau să mă limitez la chestii ușor de citit, scrise pentru adolescenți, cât vreau să regăsesc lucrurile din acel gen de lectură în ceva la un nivel mai înalt, căci altfel efectiv mă plictisesc. Consider că orice subiect sau temă pot fi interesante atâta timp cât totul este asamblat frumos în cadrul unui eveniment și nu e lăsat să plutească prin mintea unui personaj, mi se pare că treaba asta nu are sens. Măcar personajul respectiv să fie interesant, să aibă ceva special iar nu să fie un alt bărbat dezgustat de societate care o critică… ASTA nu e deloc original și mă dezgustă și pe mine. Cred că sunt puțin revoltată încă legat de Pădurea Norvegiană. Deci, recomandări?
P.S. Pe scurt, consider că valoarea unei cărți se măsoară în trăirile pe care te face să le ai și eu caut ceva care să mă poată trece prin cât mai multe stări, cu lucruri la care să mă pot raporta.
De la Murakami mie mi-au placut mai mult „The Elephant Vanishes”, „After Dark” si „South of the Border, West of the Sun”. Am scris titlurile in engleza fiindca asa le-am citit eu. „Padurea Norvegiana” mi se pare ca pana si autorul o considera una dintre cele mai slabe carti pe care le-a scris.
Ai citit vreodata Margaret Atwood? Are o distopie foarte faina (la nivel si ceva mai filosofic), care se cheama „Povestirea cameristei”, sau in editie noua, de la Editura Art, „Povestea slujitoarei”.
Da, am citit o pe margaret, imi place, mai am alias grace de la ea si cred ca ma apuc de ea luna viitoare, mersi 😊
Eu îți zic să încerci ,,Splendida cetate a celor o mie de sori”: cred că ea se încadrează foarte bine în ceea ce cauți tu, nu știu cum a fost pentru alții, dar lecturarea ei a fost un amalgam de trăiri cât se poate de intense.
Sau mai încearcă ,,Dezghețul”, e așaaa de tristă, dar intensă. Cred că ți-ar plăcea :)
Probabil că nu ai dat peste cărțile potrivite, Însă nu te lăsa niciodată descurajată și citește cât mai mult. Îți las aici, pe blogul meu, o listă cu cărțile citite anul asta, Sper să găsești ceva care să te inspire.
https://literarybook.wordpress.com/carti-citite-2015/
M-am tot gandit ce carti ti-ar placea si m-am oprit la doua: Marie Cardinal – Cuvinte care elibereaza si Janet Fitch – Leandrul alb.
Cuvinte care elibereaza este povestea reala a psihanalizei autoare. Poate ca acum nu pare cine stie ce, dar ea a fost prima care a scris o carte despre asta, in anii 70 cand psihologia era la inceput si daca mergeai la psiholog erai considerat nebun. Abuzata psihic de mama ei si suferind de multe alte traume autoarea a ajuns sa aiba probleme fizice pe care nu le putea rezolva (menstruatie continua mai precis, 7 zile din 7) si s-a trezit cu o relatie distrusa si o casnicie de forma, fara posibilitatea de a-si creste copiii si internata intr-un spital de nebuni, unde era constant drogata, sub atenta supraveghere a unchiului ei. Asa ca a „evadat” din spital (nu asa spectaculos cum suna) si, ca ultima solutie, a apelat la un psihanalist. Si de aici a inceput totul. Nu as zice ca e o carte lipsita de actiune, dar actiunea e putina si in cea mai mare parte are legatura cu amintirile autoarei si cu ce descopera ea despre ea in timpul psihanalizei. Mie mi-a placut extrem de mult, a fost una din cartile care mi-au marcat adolescenta. Problema va fi ca e destul de veche deci probabil va fi mai greu sa o gasesti, poate doar la biblioteca sau daca ai noroc la un anicariat.
Leandrul alb este povestea unai fete crescuta de o mama singura, cu o viziune mai putin ortodoxa asupra lumii, pe care o divinizeaza. La un moment dat mama comite o crima si este inchisa iar fiica este trimisa la diverse familii in plasament. Pe masura ce creste incearca sa descopere cine e, initial sa stea cat mai aproape de mama ei si apoi sa stea cat mai departe de ea, isi alege diverse modele in viata, incearca sa gaseasca un loc al ei si sa se inteleaga ea si pe ceilalti, in timp ce mama ei incearca, tot mai mult, sa traiasca prin intermediul fiicei sale si sa-i conduca viata.
Mie mi s-au parut doua carti foarte bune si cred ca ti-ar placea si tie :)
Am vazut white oleander, filmul si mi a placut. Thank you
Unii *autori* din ziua de azi nu prea mai creeaza cine stie ce . Sunt carti publicate care abia merita 2 stele..si nu ma refer numai la autorii romani.
Sunt bestselluri care nu merita nici 3 stele ? Sunt carti publicate aiurea , care la un moment dat vor disparea de pe piata ..
Cărți de pe wattpad vor fii publicate pentru ca au multi cititori ? De ce? Sunt niște povești prostești , pe care îl au ca și personaj principal pe *Harry Styles* (soer ca nu am gresit numele) si fata tipica fara un parinte , pe care nu o asculta nimeni si e singura fara prieteni,
De ce sunt publicate carti fara sens ? De ce..
Iti recomand romanul `Descantecul ploii` de Sorina Popescu. Daca n-as fi avut cont pe Goodreads, nici n-as fi aflat de romanul acesta. Recenziile de pe acel site m-au determinat sa-l citesc. Ai sa gasesti in acest roman exact ceea ce iti doresti si ai exprimat mai sus: `cartea să fie și filosofică, să aibă și o poveste captivantă`. Un plus al cartii pe care ti-o recomand: are un stil literar deosebit.
Thank u!
Cu placere!