Cristina Boncea

Nu aș putea să-m răspund cu precizie la întrebare dar după ce am terminat de citit Pădurea Norvegiană am realizat ceva:

Cărițile „neserioase” pe care le citeam înainte aveau totuși ceva care mă făceau să le citesc în continuare și anume ACȚIUNE.

Cu alte cuvinte, nu știu de ce am dat numai peste cărți ce nu au fost așa de grozave dar acum cred că pot spune exact ce le-a lipsit.

Am mai folosit odată imaginea asta dar nu s-au modificat prea multe lucruri. Voi vorbi în principiu despre cărțile cărora le-am dat 3 stele în acest an… De exemplu, cărților lui John Green le lipsește substanța, într-un mare fel. Nu sunt nici originale și chiar dacă sunt funny și ușor de citit, sunt extrem de inutile. Fetei din tren i-a lipsit din nou originalitatea. La fel pentru Bonjour Tristesse.

Ca și conținut, Pădurea Norvegiană e clar o lectură mai importantă decât volumul x din seria cu vampiri y dar ca și plăcere, trăire, suspans și poveste, îi este superioară. Eu nu vreau cărți de genul acesta cât cărți cum sunt cele scrise de Murakami care să aibă chestiile de mai sus, pe care eu personal le vreau de la o carte. Îmi tot pun întrebarea asta de când m-am apucat serios de citit, cum pot defini ce vreau să găsesc într-o carte. Acum am o viziune mai clară.

Dacă aveți vreo recomandare de carte „serioasă”, de orice gen, care să fie și filosofică, să aibă și o poveste captivantă (cum sunt cărțile Cristinei Nemerovschi sau Cutia cu fantome) vă rog lăsați-mi titlul într-un comentariu. Problema nu e că vreau să mă limitez la chestii ușor de citit, scrise pentru adolescenți, cât vreau să regăsesc lucrurile din acel gen de lectură în ceva la un nivel mai înalt, căci altfel efectiv mă plictisesc. Consider că orice subiect sau temă pot fi interesante atâta timp cât totul este asamblat frumos în cadrul unui eveniment și nu e lăsat să plutească prin mintea unui personaj, mi se pare că treaba asta nu are sens. Măcar personajul respectiv să fie interesant, să aibă ceva special iar nu să fie un alt bărbat dezgustat de societate care o critică… ASTA nu e deloc original și mă dezgustă și pe mine. Cred că sunt puțin revoltată încă legat de Pădurea Norvegiană. Deci, recomandări?

 P.S. Pe scurt, consider că valoarea unei cărți se măsoară în trăirile pe care te face să le ai și eu caut ceva care să mă poată trece prin cât mai multe stări, cu lucruri la care să mă pot raporta.