La marginea lumii: Hoinărind prin nordul siberian, recenzie

IMG_5540

Este prima carte de călătorii pe care am citit-o și am achiziționat-o la Bookfest 2015 în cadrul campaniei de la editura All #carteainasteptare, pe baza simplului fapt că eram elev iar altcineva a plătit jumate din prețul ei pentru a mi-o oferi – în cazul meu, a fost Daniela M. și îi mulțumesc.

11295804_975338502506653_4368148116706044864_n
Nu prea aveam de unde alege și pur și simplu Rusia mi s-a părut mereu o țară fascinantă. Cartea a fost surprinzător de ușor de citit iar autoarea a menținut mereu un ton pozitiv și mi-a fost simpatică. La finalul acesteia, sunt și câteva poze destul de bine realizate pentru a putea vedea cu adevărat lucrurile despre care ne vorbește Astrid.
Nu e vorba despre Rusia cât despre insulele Siberiene și despre un anumit grup de oameni care trăiește acolo și anume NENEȚII. Astrid numește pasiunea ei „chemarea Nordului” și încearcă în repetate rânduri să trăiască printre acești oameni și să îi înțeleagă. I se pare fascinant faptul că într-o lume condusă de și prin tehnologie acești oameni s-au rezumat la vânarea și creșterea renilor, precum și la alte activități realizate manual pentru supraviețuirea lor în tundră. Astrid ajunge și în câteva sate, destul de primitive, unde vorbește cu diferiți oameni în același scop, de a înțelege cum e posibil să trăiești într-un mod atât de diferit față de restul lumii moderne. Primește diferite reacții și răspunsuri de la oameni însă majoritatea îi vorbesc despre Gazprom, companie ce are de gând să investească o grămadă de bani pentru resursele aflate în acele zone, prin urmare, să modernizeze întreaga regiune. Întrebarea pe care atât neneții cât și Astrid și-o pun este dacă poporul lor va rezista schimbărilor, dacă își vor păstra tradițiile sau dacă vor fi în sfârșit luați în serios de guvern.
Pe de altă parte, în carte ne este prezentată și o scurtă istorie a Rusiei de care știam mai mult sau mai puțin și felul în care conducătorii acestei țări și-au tratat poporul – cu cruzime și nepăsare.

Neneții locuiesc în ciumuri – niște corturi pe care le montează în fiecare loc nou în care poposesc, o dată cu transhumanța renilor lor. Femeile sunt privite cu superioritate și majoritatea bărbaților beau prea mult. Sunt un popor superstițios care are încă șamani printre oamenii săi. Copiii lor rareori merg la școală și sunt luați cu un elicopter care se plimbă periodic prin zonă în acest scop. Puțini neneți aleg să-și continuie studiile, să plece la Moscova și să părăsească tundra. Astrid e obligată să suporte frigul și să parcurgă distanțe mari pe jos, datorită lipsei mijloacelor de transport. Există ceva numit vezdehot dar de cele mai multe ori Astrid este însoțită de către un cetățean al zonei respective și poate admira apele și munții de aproape. Trebuie să aibă grijă să nu supere spiritele a căror prezență o simte uneori cu adevărat. La sfârșitul călătoriei sale, Astrid întâlnește în sfârșit un șaman și simte că înțelepciunea sa este mai mare decât cuvintele pot cuprinde.

Mie una mi se pare că neneții seamănă foarte mult cu oamenii de la țară din România ca mentalitate, cei foarte în vârstă. Ceea ce e așa deosebit este peisajul, faptul că sunt mai mult sau mai puțin la sfârșitul lumii și poate renii – pe care îi exploatează pe toate căile posibile. Astrid găsește pe multe plaje gunoaie și ne explică cum acestea au rămas acolo de când oamenii au fost deportați și obligați să colonizeze locurile de către stat, pentru a-i putea exploata mai apoi ca muncitori în mină sau pescari. Neneții nu au un conducător al lor și sunt foarte siguri pe valorile morale ce le-au fost transmise din tată-n fiu. Astrid a scris această carte din teama că existența lor va fi ștearsă din istorie, ca multe alte dezastre ce au avut loc pe teritoriul rus. Într-adevăr am aflat multe lucruri atât despre neneți cât și despre viața în Rusia; mi se pare un comunism continuu, un loc în care nu aș vrea să trăiesc nici moartă ci doar să-l vizitez – până și lucrul ăsta mi se pare greșit, faptul că o țară cu o istorie atât de urâtă (care continuă și în prezent) se bucură de peisaje atât de superbe, de secrete, de toate darurile posibile, dar toate sunt îngropate sub un morman de mafie, ignoranță poate și foame de bani.

Recomand această carte celor care la fel ca mine își doresc să afle mai mult despre una dintre cele mai mari puteri ale lumii, dar mai ales, despre un popor care a reușit să supraviețuiască multor dintre dogmele sale și să se autoconserve atât de bine într-un mediu atât de improbabil condițiilor de viață minime.

 3

Anunțuri
Categorii: cărți | Etichete: | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: