„Termină-mă!” zise cartea

IMG_5280

Uitați-vă la ele just standing there. Cărți pe care le-am început cu cel puțin o lună în urmă și nu mă pot convinge să pun mâna pe ele… Nu e vorba că mi-am pierdut atracția, căci ea nu a existat niciodată. Ci interesul, pentru că ele nu fac nimic pentru ca eu să vreau să le ating, să le citesc. Cine se cred? Ion îmi trebuie pentru bac și dacă aș pune-o la loc în bibliotecă știu că nu aș mai scoate-o niciodată. Iar 616 are un concept interesant dar mi se pare utter bullshit, nu am citit prea mult din ea, textul e minuscul și foarte prost tradus… Ce mă fac eu cu cărțile de genul ăsta?

De obicei le mai las jos, în coșulețul lor, să se termine singure… Și știu că asta nu se va întâmpla, cărțile au nevoie de o mână din exterior pentru asta, cărțile nu au mââââini. Chiar nu știu ce să fac. Cum le deschid, citesc câteva pagini, apoi adorm – de ce să-mi irosesc eu energia de citit cu asemenea cărți!? Încerc să mă mint singură că orice carte terminată are rostul ei, că mă ajută la ceva but I really have no idea. Încerc să mai dau vina și pe mine, poate nu sunt destul de bună pentru ele dar suntem pur și simplu incompatibile. Voi ce faceți în aceste cazuri? Terminați cărțile? Mie mi se pare că unele nici atât nu merită, după ce că au primit onoarea ca eu să le ating…

Anunțuri

4 gânduri despre „„Termină-mă!” zise cartea

Adăugă-le pe ale tale

  1. Trebuie sa recunosc ca am patit-o si eu cu unele carti! Cel mai greu mi-a fost sa termin ,,Absalom, Absalom” de Faulkner, cred ca mi-a luat vreo doua luni; apoi a fost ,,Toamna Patriarhului” de Marquez, iar la ea am stat ceva mai mult! Singura carte care am incercat sa o citesc de vreo 3 ori si nici pana in momentul de fata nu am reusit sa o termin a fost ,,Ulysses” de James Joyce! Pur si simplu nu merge si gata :) Asa ca ramane acolo, undeva in biblioteca cu mentiunea ,,de citit candva” :D

    Apreciază

  2. Nu cred că trebuie să termini toate cărţile începute. Dacă nu îmi place o carte o las din mână şi gata, nu e pentru mine. Sigur, nu sunt pentru abandonatul unei cărţi după primele două pagini, dar dacă după 15-20 de pagini nu îmi spune nimic trec mai departe.
    Da, sigur, putem învăţa ceva din fiecare carte dar viaţa e scurtă şi prefer să nu o irosesc încercând să îmi dau seama ce aş putea că învăţ dintr-o carte care nu-mi place când sunt atâtea alte cărţi de citit. Înţelepciunea nu e exclusivă, sigur o să învăţ acel lucru dintr-o altă carte, una care să-mi şi placă.
    Cât despre cărţile pentru bac, cred sincer că mai bine de jumătate din evaluatori nu pot deosebi lucrarea unei persoane care chiar a citit cartea de lucrarea uneia care nu a citit-o. Sistemul de învăţământ românesc recompensează memoratul, scrii altceva eşti depunctat. Nu zic că acele cărţi nu trebuie citite, zic că trebuie citite dacă vrei şi dacă îţi plac. Mara ţi-a plăcut, Ion nu prea îţi place, nu eşti curioasă cum este următoatrea de pe listă?
    În fond, cărţile nu au nici picioare. Nu pleacă singure din bibliotecă. Dacă într-un anume moment vei simţi nevoia să te întorci la ele sau îţi vei schimba gusturile, ele vor fi acolo. Între timp cine ştie ce capodoperă se ascunde pe un alt raft.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Eu nu concep sa las o carte neterminata. Trag de mine pana o termin. Intr-o situatie din asta sunt acum cu „Peripetiile bravului soldat Svejk in Razboiul Mondial”. Ma cam adoarme dar vreau s-o termin. Poate pana la final imi va spune ceva.
    A, si nu concep sa-mi stric provocarea de 30 carti in 2015, acum, pe ultima suta de metri (mai am de citit inca 3 carti in afara de asta).
    Metoda mea, s-ar putea sa mai fi spus, macar 10 pagini pe zi.

    Apreciază

  4. Sunt curioasă dacă ai terminat Ion :)) mie mi-a plăcut, chiar mi-a plăcut la nebunie! E adevărat, asta după ce a ieșit din sfera lecturilor obligatorii :D (adică după ce am terminat facultatea – că și acolo tot de Ion am dat, cu toate că mă așteptam să fi scăpat de aceleași chestii din liceu – nu, nu s-a întâmplat). Acum aș reciti Ion cu plăcere. Apropo, să știi că filmul Ion, Moromeții (astea antice și de demult, care se cer la bac respecta foarte tare romanul – ar putea fi o soluție).
    Eu m-am apucat de Dincolo de divorț e India … am rezistat vreo 30 de pagini și nu pot. Pur și simplu îmi vine să leșin… :)) Probabil o să îi mai acord o șansă (dar citesc de unde am rămas – că altfel risc să o las iar) :D Ai citit-o? Știi cum e?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Propulsat de WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: