Fata din tren, recenzie

IMG_4580

Am fost dezamăgită de această carte. Stilul de scriere mi-a plăcut la maxim, am regăsit multe lucruri pe care eu ca autor consider că le aplic atunci când scriu, lucruri pe care de asemenea le caut și în alte cărți. Problema a fost povestea în sine și mai ales finalul său destul de așteptat, care mi s-au părut plictisitoare și destul de clișeice.

Nu e neapărat un roman polițist cât un roman despre crime, o crimă în particular. Personajul principal se numește Rachel și locuiește undeva aproape de Londra. Mi-a plăcut tare mult de ea, având în vedere că cea mai mare parte a acțiunii este văzută prin ochii săi. Rachel e alcoolică, divorțată și normal, foarte depresivă. Călătorește în fiecare zi la Londra și înapoi, cu trenul – de unde și titlul cărții. Tot mergând cu trenul și privind pe fereastră, ea observă un cuplu pe care îl numește Jess și Jason, și inventează tot felul de povești despre ei. Locația lor nu este întâmplătoare, căci și Rachel a locuit cu ceva ani în urmă pe aceeași stradă împreună cu fostul ei soț, Tom. Tom încă locuiește acolo și are o familie împreună cu actuala sa soție, Anna – femeia cu care o înșela pe Rachel. Motivul despărțirii lui Rachel de Tom? Faptul că nu puteau avea un copil și vinovăția resimțită de aceasta, care a dus la problema ei cu alcoolul. Nimic mai logic până aici.
În carte, apar mai multe perspective, ale celor trei femei – căci Jess, partea feminină din cuplul văzut pe fereastră de către Rachel – se numește de fapt Megan și are o cu totul perspectivă asupra căsniciei ei.
Hai să o luăm mai simplu: Rachel, alcoolică ce încă suferă după Tom. Anna, soția lui Tom, cu care are o fetiță (Evie), ce are o problemă cu Rachel, care îi tot hărțuiește. Megan, femeie adulterină, veșnic nemulțumită cu viața ei, care se simte controlată de Scott dar nu vrea să plece de lângă el. Conexiunea între aceste trei femei? Bărbații care le manipulează, dorința de a fugi departe, de a se realiza în alte feluri, de a face ceva cu viața lor, înafară de a sta în casă. Rachel e cea mai liberă dintre ele, nu are un job, locuiește la o prietenă, așa că totul începe de la ea…

Megan dispare într-o zi. Rachel se duce și declară la poliție că ar fi văzut-o cu un alt bărbat înainte ca ea să dispară. Rachel, de asemenea, a avut o pierdere de memorie în noaptea în care Megan a dispărut și aici chiar m-am gândit că ar putea fi ceva în genul cărții lui Mihail Drumeș, Cazul Magheru… Rolul Annei apare ulterior, ea doar încearcă să scape de Rachel. În carte ni se vorbește mult de sex, fără scene explicite; cred că este printre puținele cărți unde am reținut numele personajelor. Ce s-a întâmplat cu Megan și mai ales, cine e făptașul? Soțul ei, cel super posesiv și bănuit de poliție, Scott? Bărbatul cu care avea o aventură? Tom, Anna sau chiar Rachel?
Mi-a amintit puțin și de cartea Diavolul din Milano, mai ales finalul. Finalul a fost foarte dezamăgitor dar am adorat să văd lucrurile prin perspectiva lui Rachel, gândurile unei alcoolice și problemele de care se lovea zilnic, încercând să-și revină, să-și amintească ce s-a întâmplat în noaptea în care și-a pierdut cunoștința, când Megan a dispărut… A vrut să îi ajute pe cei doi, s-a implicat mult prea mult în povestea lor și situația a degenerat. Este o lume destul de deschisă dar și dark, după cum spuneam, o carte foarte bine și logic scrisă, ce urmărește pas cu pas procesele de gândire ale personajelor. O lume „a oamenilor mari”, cu violență dar și foarte multă teamă, cu responsabilități și probleme reale. Atâta doar că nu m-a încântat până la capăt, tot așteptam să se întâmple ceva extraordinar, să existe un plot-twist. Poate momentul când Rachel în sfârșit reușește să-și amintească… Dar pentru asta trebuie să citiți cartea, ce mie mi-a fost oferită de dol.ro. O lectură ușoară, relaxantă dar și plină de mister. Recomand!

3

Publicat de Cristina Boncea

Cristina Boncea s-a născut pe 1 ianuarie 1998, a absolvit Facultatea de Filosofie și are cinci romane publicate la activ (trilogia "Octopussy", "Mi-ai promis că vom muri împreună" și "Evadare din Insula Libertății").

2 gânduri despre „Fata din tren, recenzie

  1. Eu abia acum am pus mâna pe această carte . La început mi s-a părut non-sens și foarte plictisitoare. Nu știam care e faza cu Rachel – Megan …abia pe la pagina 60 când am auzit despre dispariția lui Megan mi-am dat seama despre ce este vorba. Nu știu ce să zic despre subiect , dar stilul de scris al Paulei îl adooor ♥

  2. imi pare rau sa spun dar mi-a lasat impresia unei cărți de duzina care se adresează majoritatii (adica celor care citesc ocazional sau mai putin spre deloc). Am citit mai mult de jumate dar o voi termina doar pentru ca am inceput-o. Reclama e sufletul comerțului.

Lasă un răspuns

Descoperă mai multe la Cristina Boncea

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura