Suge-o, Ramona!, recenzie

Comandă cartea de pe Elefant la reducere sau de pe Libris cu transport gratuit. 

IUBESC CARTEA ASTA. La fiecare replică subliniată mă gândeam la ce o să spun în video-ul pe care îl voi filma drept recenzie. E cea mai bună carte pe care am citit-o până acum, sincer, mi-a rezolvat multe dilmele interioare, era exact lucrul de care aveam nevoie, o ador, vreau să vorbesc la infinit despre ea și abia aștept să o citesc pe cea de-a doua, să merg la spectacolele lui Andrei Ciobanu și să îi urmăresc activitatea pentru că – nu că îl ador ca om, ci numai pentru că rezonez atât de bine, i-am înțeles atât de bine motivațiile și raționamentele pe parcursul acestui roman încât mi s-ar părea o blasfemie să nu-l cunosc personal, să nu stăm vreodată la o bere. Omul ăsta e conștiința mea interioară acum, e vocea din capul meu, e „ce ar spune Andrei despre asta?”. El e ca Anemona pentru mine, mi-a deschis mintea la multe chestii pe care doar le bâjbâiam până acum, m-a ajutat să le înțeleg din inside și îl ador pentru asta, îi sunt veșnic recunoscătoare, a fost un profesor mai bun decât orice alt tip pe care îl cunosc. Și acum, mai concret, despre ce e vorba în carte…

Totul începe cu adolescența lui Andrei Ciobanu, este într-adevăr o carte bazată pe flashback-uri dar totuși Andrei revine în prezent doar pe la final deci nu m-a deranjat acest lucru (cum se întâmplă la alte cărți). Andrei scrie de parcă nu ar știi urmările faptelor sale și ador asta, ador să învăț odată cu el din lucrurile ce i s-au întâmplat. Deeeci, Ramona. Ramona este crush-ul vieții lui încă din clasa a 7-a și o dorește. Ea nu îl vrea, nu la început. El se oftică, se fute cu altele. Sunt multe scene bune și foarte bune de sex în cartea asta. Are o viață cool, se distrează, dar cumva, tot la Ramona ajunge.
Sunt câteva alte domnișoare relevante în această carte – cred că cel mai mult mă identific cu Carmina, din păcate. Mai e și Alina, și Carla, și desigur – frumoasa Anemona, îngerul pe Pământ, pe care Andrei o cunoaște la mare și se îndrăgostește nebunește de ea. Adolescența lui Andrei este marcată de tot felul de întâmplări, care mai de care mai dramatice și/sau mai amuzante. Chiar e o carte semi-amuzantă, o poveste comic-tragică. Are imagini, ce pot fi scanate, are melodii – este operă contemporană. O capodoperă, una din cărțile mele preferate acum.
Se citește ușor, după cum a zis și Andrei, și trebuie TREBUIE să știu ce se mai întâmplă în viața lui, după finalul dezastros dar așteptat al acestui volum…
Sunt multe, foarte multe glume la care am râs cu hohote, multe întâmplări tare ciudate și tipic românești aș zice eu. Cartea asta m-a trecut prin tot felul de stări (ca și fostul meu prieten de asemenea, lol), m-a manipulat, m-a dominat – așa cum a făcut și Andrei cu femeile sale. Toate mai puțin una, puteți intui care.
Majoritatea capitolelor se termină cu titlul cărții, spus cu diferite înțelesuri. Uneori o mai suge și Andrei. Până la urmă, el ne povestește despre formarea lui ca om, evenimentele importante din viața lui, toate legate de femei, iubire, sex. Ador această evoluție și sper să îi urmez sfaturile… de fapt, sigur o să învăț și eu din ce a povestit Andrei, toate trucurile, toate secretele pe care le-a transmis cu subtilitate despre modul de gândire al bărbaților…
Andrei e un tip inteligent, dar recunoaște că n-a fost mereu așa. El s-a confruntat, ca și noi ceilalți, cu dubii, neîncredere, teamă, singurătate, depresie – însă a reușit să le transforme în ceva pozitiv, what doesn’t kill you makes you stronger, vorba aia. Despre asta e vorba în carte. Nu pot înțelege cum oamenilor nu le poate plăcea.
E cel mai amuzant și intens lucru pe care l-am citit vreodată. E cartea ce nu mi-am dorit să se termine vreodată. E lumea în care trăiesc și eu, cred că de asta o iubesc așa de tare. Rezonez cu toată lumea căci prin prisma lui Andrei, până și dușmanii lui au profile psihologice bine structurate, până și pe ei îi poți înțelege. Andrei înțelege pe toată lumea, chiar dacă natura umană nu poate trece peste propriile neajunsuri, chemări. Cum ar fi, din nou, draga de Ramona. Și pe ea o înțeleg, și cu ea mă aseamăn deseori… Și eu sunt „stricată” ca ea. Poate aș face tot ce a făcut ea.
În fine, am adorat toată povestea asta, o recomand absolut tuturor…
Cum puteți să nu rezonați cu întâmplările din viața lui Andrei? Nici măcar cu una? Dacă citești, cred că e imposibil să nu simți. Cartea e un buchet de sentimente, poți doar să-ți arunci ochii peste cuvinte și tot te induce în interiorul poveștii. Nu o să-mi revin vreodată. Andrei, o să te caut, o să te găsesc și o să te fut și o să vorbim. Tu să taci, tu ești un scriitor adevărat. Ai reușit să-mi vorbești despre lucruri care-mi erau foarte cunoscute în așa fel încât să mă faci să le văd dintr-un cu totul alt unghi, o perspectivă masculină, aveam enormă nevoie de asta. Deci îți mulțumesc. Suge-o.

P.S.: Nu, nu este o carte misogină, de unde dracu’ v-a venit ideea asta?

P.P.S: Andrei revine în prezent la final, cred că asta îmi place cel mai mult, e ca o auto-biografie și îmi dă senzația că Andrei e un om accesibil, că e real, tangibil, nu e cu nimic mai special decât noi restul și totuși, uite ce a reușit să realizeze prin exemplul propriu, prin artă și autodeterminare. Clap, clap! 

CARTE PRIMITĂ DREPT SPONSORIZARE DE LA DOL.RO.