Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, recenzie/rezumat

IMG_2655

Am vrut să descopăr pe cont propriu conținutul acestui roman, despre care știam doar din discuțiile din clasa a X-a și a XI-a, când l-am studiat la școală. Acolo ni s-a spus că Ștefan Gheorghidiu este tipul geniului neînțeles de societate, că tot ce face este datorat orgoliului și că e foarte gelos în relația sa cu Ela. În introducerea cărții, Nicolae Manolescu parcă, ne întreba pe noi, cititorii, dacă Ela l-a înșelat cu adevărat sau nu… O să vă dezvălui părerea mea la final.

Romanul este împărțit în două părți, de unde și titlul acestuia. Prima parte este dedicată relației lui Ștefan cu Ela și viața lui personală, dinaintea războiului. A doua parte este un fel de jurnal din 1916, romanul încheindu-se cu revenirea lui Ștefan în capitală, fiind într-o permisie și urmând deci să se întoarcă pe front.
Amândoi erau studenți (el la filosofie, ea la litere) iar Ștefan ne destăinuie (apropo, perspectiva este deci subiectivă) că motivul pentru care a ales-o pe ea ca obiect al afecțiunii sale este dedicarea cu care l-a înconjurat, el fiind măgulit că „o fată așa de frumoasă ca ea se uita la un tip ca el”. La început, ei s-au logodit și erau săraci. Intriga este cel mai probabil marcată de moștenirea pe care Ștefan o primește de la unchiul său bogat, un motiv de ceartă în familie. La început, Ștefan lucrează împreună cu celălalt unchi al său la diferite afaceri, renunțând în scurt timp la ele pentru a se bucura alături de Ela de viața mondenă din București. Un alt moment important este celebra excursie de la Odobești, unde Ela îl cunoaște pe domnul G., un dansator despre care ulterior aflăm că își trăiește viața păcălindu-i pe alții, dar el și Ștefan nu au niciodată o legătură prea directă. În timpul acelei excursii, Ștefan este ros de gelozie privindu-i pe cei doi. Ajungând înapoi în capitală, el este convins că Ela l-a înșelat așa că apelează la o prostituată pentru a-și „calma nervii”. Un ultim episod important din prima parte este plecarea Elei la Câmpulung, după despărțirea lor temporară. Ajuns acolo, el descoperă că domnul G. este de asemenea prezent în oraș iar conflictul dintre ei se reaprinde.
Fiindcă Ștefan este foarte orgolios, nici Ela nu renunță cu totul la demnitatea ei de femeie greu de cucerit, așa că atunci când se întâlnesc pe stradă, după despărțirea lor inițială, conversațiile dintre cei doi sunt pline de remarci ironice, care denotă o oarecare frustrare interioară. Ștefan intră în depresie și începe să o urmărească, verificând mereu toate locurile pe care ea le frecventa, însă fără să înceapă o conversație. Se prezenta alături de alte femei pentru a-i vedea reacția, neștiind ce să creadă, dacă Ela îl iubea cu adevărat sau nu, dacă stătea cu el doar pentru bani.
E de menționat întregul proces de gândire ce are loc în mintea lui Ștefan, faptul că nu e niciodată sigur dacă Ela l-a înșelat sau nu, analiza lui detaliată, alimentată atât de dragostea cât și de obsesia sa pentru Ela… sau mai degrabă, obsesia fidelității ei. Ștefan caută vina atât în interiorul cât și în exteriorul său, pe când Ela pare foarte nonșalantă și spune că nu înțelege nimic din comportamentul său. Ela e un personaj care se adaptează ușor situației, care aspiră la viața mondenă căruia lui Ștefan i se pare superficială și îi displace. Aici apare discrepanța dintre ei, care duce la certuri și în final, la despărțire.
În a doua parte, Ștefan este pe front, luptând în diverse bătălii alături de camarazii săi. În timpul bătăliilor, el mereu încearcă să înțeleagă ideea războiului, comparând propriile sale trăiri cu experiențele altor soldați care au luptat pe front. Ștefan explică războiul ca fiind situația în care poți cunoaște cu adevărat un om, își vede camarazii ca pe proprii frați și uită complet de viața sa de acasă. De asemenea, el este mereu negativist și oarecum paranoic, considerând fiecare bătălie ca pe ultima, simțindu-se aproape de moarte. Soldații trăiesc în condiții groaznice, trecând de la o bătălie la alta, alungând dușmanii (mai întâi pe unguri, apoi pe nemți) și cucerind noi teritorii. E de menționat faptul că Ștefan fuge la Câmpulung pentru a se întâlni cu Ela după ce acesta deja plecase să lupte pe front, iar acolo criza sa de gelozie atinge cote maxime și plănuiește să-i ucidă pe amândoi. Dubiile sale apar din nou după ce este informat că domnul G. este doar un jurnalist venit acolo cu treburi.
În final, Ștefan este rănit și își pierde un deget de la mâna stângă. Se întoarce așadar la București iar după zilele de spitalizare se întoarce la Ela. Acolo găsește un bilet în care este informat că nevasta sa îl înșeală în continuare cu Grigoriade însă, după experiența războiului, Ștefan îi propune succint să se despartă și îi oferă din toate toate avuțiile sale, specificând că vrea să se elibereze de întreg trecutul său.
Romanul vorbește despre cele două teme, iubirea și războiul. Cel mai interesant lucru este evoluția lui Ștefan, care înțelege că există lucruri mai mari decât gelozia sa – căci după întoarcerea de pe front, fidelitatea sau infidelitatea Elei nici nu mai contează; Ștefan este schimbat, traumatizat de experiența luptelor din cadrul primului război mondial și reușește într-un final să înțeleagă o problemă filosofică legată poate de transcendența umană. El realizează că viața lui personală și viața lui de pe front sunt două lucruri complet opuse… datorită faptului că nu poate fi în două locuri în același timp, el înțelege perspectiva oamenilor din afară, a cetățenilor români care aflau detalii despre bătălii doar din ziare. Ștefan este măcinat deseori de această întrebare în timpul bătăliilor – dacă cei de acasă știu ce se întâmplă cu el, însă aflându-se pe patul de spital, lucrurile îi sunt clare. Dacă între el și Ela exista o discrepanță înainte, creată de niște simple principii de viață, după experiența războiului, Ștefan e convins că Ela nu ar putea niciodată înțelege schimbarea prin care a trecut el. Ea, care nu înțelegea rostul filosofiei sau altor materii intelectuale (deși urma cursul de matematică alături de Ștefan doar pentru a-i fii pe plac) rămâne doar o existență pală în comparație cu lucrurile pe care le-a învățat Ștefan despre sine și despre lume.

În final, opinia mea este că Ela l-a înșelat pe Ștefan pentru că domnul G. era exact tipul de bărbat pe care ea și-l dorea, fiind opusul caracterului intelectual al soțului său. Sunt convinsă că la început Ela s-a îndrăgostit cu adevărat de Ștefan, însă pe parcurs a realizat că nu-l poate înțelege. Din nou, asta e strict opinia mea și nicăieri în carte nu scrie așa ceva. Sper ca acest rezumat să vă fie util pentru bac și să preluați din el lucrurile importante. Mai sunt câteva chestii de menționat dar pe acelea cu siguranță le găsiți pe internet – eu nu le-am specificat fiindcă nu sunt un interpretator așa de bun și nici critic literar.

3

Anunțuri
Categorii: cărți | Etichete: | 6 comentarii

Navigare în articol

6 gânduri despre „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, recenzie/rezumat

  1. Dacă te interesează tema războiului care modifică percepţia asupra realităţii îţi recomand şi „Pe frontul de vest nimic nou”.

    Apreciază

  2. Noi invatam ca, de fapt, Stefan este dezamagit de el insusi, nu de Ela, atunci cand isi da seama ca Ela este departe de imaginea pe care si-a facut-o el despre ea. :P In alta ordine de idei, e o carte citita in clasa a X – a si ar fi interesant s-o recitesc cu „mintea” de acum. :)

    „Nimic nou pe frontul de vest” recomand si eu. :)

    Apreciază

  3. Hei. Îţi pasez un tag, în caz că vrei şi ai timp să-l faci.
    https://yukiblack.wordpress.com/2015/07/09/the-sick-book-tag-2/

    Apreciază

  4. Este un roman din care cu greu am reusit sa citesc maxim 50 de pagini.
    Nu stiu daca ideea in sine de „lectura obligatorie” sau perspectiva subiectiva, parca prea subiectiva si cu un limbaj greoi in acelasi timp m-au facut sa renunt la a mai parcurge toate paginile… dar aparent, poti trai si fara sa citesti aceasta carte. :D

    Apreciază

  5. Nu am citit cine-stie-cat din aceasta opera, pentru ca, la fel ca in cazul Mirunei, ideea de ”lectura obligatorie” m-au facut sa renunt. In schimb, nu am avut niciun fel de treaba cu perspectiva subiectiva, din contra: iubesc genul acesta de carti.
    Ma gandesc sa ma apuc, totusi, de ea, in viitorul apropiat, pentru ca poate ar fi trebuit sa trag de ea cand mi-au spus profii sa o citesc, chiar daca era o lectura obligatorie.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: