Sunt foarte, foarte furioasă! Annalise a făcut ceva oribil în cartea asta și o urăsc. Pe de altă parte, volumul doi a fost și mai aproape de patru stele decât primul și nu aștept decât volumul final al trilogiei pentru a da un verdict – am așteptări imense de la el, cât și de la următoarea producție cinematografică!
Revenind la acesta…
Nathan are 17 ani și reușește să supraviețuiască singur pentru o perioadă. Își explorează Darul, de a se transforma într-un animal fioros iar apoi îl întâlnește pe Nesbitt și se alătură echipei formate din el și Van, reîntâlnindu-se de asemenea și cu Gabriel. Nathan își dorește încă să o salveze pe Annalise din mâinile lui Mercury iar cei trei îl ajută… După care, o Alianță este formată pentru a restabili pacea între Vrăjitorii din Europa. Începe războiul iar Nathan și tatăl său Marcus iau parte la el. Nu vă pot dezvălui foarte multe lucruri legate de plot dar OMG! Indiferent de ce spune Goodreads, am citit cea mai mare parte din carte azi, in one setting. A fost și mai intensă decât prima. Îl ador pe Nathan. Îi ador partea întunecată. O urăsc foarte tare pe Annalise. Vreau ca el să fie cu Gabriel, care-l apreciază din același motiv ca și mine.
Mă simt foarte apropiată de Nathan. Îl înțeleg și îi aprob acțiunile. Scopul său este unul pozitiv, chiar dacă implică multe morți. Vânătorii sunt în principal omorâți dar fiind un război, mereu există victime colaterale. Cineva foarte important moare la final și ceva foarte mișto se întâmplă tot atunci. Profeția se adeverește. Nathan plânge de multe ori în acest volum. Își pierde virginitatea (nu cu Gabriel, din păcate!), îl reîntâlnește pe Arran, învață să-și controleze „jumătatea sălbatică”. Nathan este un răzvrătit, vrea să fie liber și e în continuare judecat de ceilalți. Nimeni nu pare să-l dorească pe-aproape, fără vreun interes. Nimeni înafară de Gabriel, francezul intelectual atât de dulce. Sper ca în următorul volum Nathan să realizeze că cel mai bine e să „love who loves you back”. Sper ca Annalise să moară în chinuri, în torturi cât mai sadice, de mâna lui Nathan. Nu-l vreau a fi Vrăjitor Alb.
M-am gândit de asemenea la o comparație cu o carte terminată recent, „Pasărea Bunului Dumnezeu” în care un mulatru (nici Alb, nici Negru – ca Nathan) este luat de mic și implicat într-un război de încetare a sclaviei (lucru care se întâmplă și în această carte; Consiliul are o nouă conducere și mulți sunt declarați trădători și executați) însă i se pare că nu există așa mari diferențe între cele două rase… că nu există bine și rău perfect definite, că totul e relativ și mai ales, că pe timp de război, albii și negrii pot fi la fel de nemiloși.
Nathan este blamat pentru faptele sale, pentru „animalitatea” de care dă dovadă. Nu este înțeles, pe când vrea doar să fie el însuși. După cum spuneam, toată lumea care îl acceptă are un interes de la el – Celia, care apare din nou ca și comandantă a Alianței, îl vrea pentru că este un luptător bun și-l poate implica și pe tatăl său în război, Mercury îl voia doar pentru a-i aduce inima lui Marcus, Annalise îl vrea doar pentru partea bună din el. De asemenea, Nathan realizează acest lucru iar Gabriel îi confirmă, faptul că Annalise ar putea fi speriată de „jumătatea rea” din el – lucru care se concretizează.
Cartea nu este superficială. Dacă are elemente superficiale, toate acestea pot fi cu ușurință ignorate datorită romantismului dintre Nathan și Gabriel, scenelor violente, sângeroase și foarte șocante dar mai ales, a adevărurilor crude. Pacea nu e ușor de obținut. Trebuie să existe sacrificii. Cineva trebuie să ia aceste decizii. Cineva trebuie să omoare pentru a-i salva pe ceilalți…
După ce că Nathan îndeplinește toate condițiile unui erou și-și pune viața în pericol pentru a-și salva prietenii, în continuare nimeni nu apreciază acest lucru și continuă să-l asemene cu tatăl său și să-i diminueze valoarea la cea a animalului din el. Lucru complet nedrept și dezgustător.
Sunt foarte curioasă ce se va întâmpla în volumul viitor. Vă recomand această trilogie doar dacă înțelegeți că există o noțiune de bine superioară propriei fericiri sau rațiuni. Sper să nu existe vreo persoană care-i dă dreptate lui Annalise. Sper ca Annalise să moară.
Si mie mi-a placut mai mult aceasta carte din serie, desi mi s-a parut foarte faina si prima. In cartea asta cel mai mult m-a captivat relatia destul de intensa dintre nathan si gabriel, dar si introspectia partii lui salbatice. Nu mi-a placut deloc de annalise ( imi doresc sa fie rastignita pe cruce) , nici inainte de chestia aia de la sfarsit pentru ca nimeni nu are dreptul sa se puna intre nathan si gabriel. Clar?
Hahaha, da.