Seria Georgina Kincaid

Am terminat de mult de citit această serie, mai exact, în octombrie 2013. Îmi amintesc cum așteptam cu nerăbdare publicarea în limba română a fiecărui volum și cât de dezamăgită am fost de ultimele două. Apoi am dat la schimb cele șase cărți..

Pe data de 13 octombrie 2013 am scris o recenzie pentru întreaga serie și am de gând să o postez aici, exact așa cum a fost scrisă atunci.

SPOILER ALERT!!!Georgina este până la urmă o femeie amuzantă, plină de sexualitate dar și cu o inimă mare, mult prea mare dacă mă întrebi pe mine. Mila ei se întinde asupra oamenilor în mare parte și mai puțin asupra creaturilor damnate la fel ca ea, care nici măcar nu dau dovadă că ar mai avea un suflet, ceea ce oricum, nu mai au pentru că în scurt timp acesta va aparține Satanei. În serie, Satana nici măcar nu apare, sub nici un fel sau chip și doar iadul, care e mai degrabă un birou, o afacere ce necesită multă hârțogăraie. Raiul la fel, cel puțin după spusele lui Carter. Dar Georgina nu pare a aparține iadului deloc, prin niciuna din acțiunile ei făcute din proprie inițiativă. Nu e o femeie depresivă, cel puțin nu la suprafață, Richelle a avut grijă de asta când a conceput-o. Nu are nici un umor unic, nu este nici un tip de personaj unic. De fapt nu e foarte diferită de multe alte personaje feminine din cărți asemănătoare. Deci nu asta m-a făcut să continui să citesc seria. Cred că cel mai tare m-a atras faptul că Georgina e o femeie cu experiență și nu o adolescentă cu la fel de multe cunoștințe ca mine în materie de viață. Așa că mi-am pus încredere în ea, sperând că o să înțeleg mai bine vârsta maturității și relațiile dar de fapt, lucrurile nu sunt chiar așa de diferite pe cât mă așteptam. Seth pare un tip atent și afectuos dar este atât de pierdut în lumea lui încât nu înțeleg cum i-ar putea satisface nevoile Georginei. Și cum de Georgina a ajuns să tot facă sacrificii pentru el de-a lungul timpului. După cum am mai spus, ultimul volum și revelația adusă de el m-au dezamăgit teribil, fiind un clișeu. Faptul că Georgina nu a iubit niciodată pe nimeni altcineva înafară de Seth, doar că sub alte nume și chipuri. Asta nu se întâmplă în viața reală și mi-aș fi dorit să o pot lua pe Georgina cât mai în serios. Revelația a distrus iluzia care mă încânta. Din fericire, Richelle a avut o idee bună când a adăugat poveștii personaje precum Carter (pe care îl iubesc), vechiul partener în crimă al Georginei, fiul arhidemonului și arhidemonul în sine și mulți alții. Personajele masculine din serie sunt suficient de interesante și unele scene de sex descrise chiar își atng scopul. Dar ceva lipsește din acest tablou perfect, plin de oameni frumoși, atractivi și așa mai departe. Viața Georginei nu e perfectă, chiar dacă Georgina în sine poate fi prin schimbarea înfățișării. Finalul a salvat cât de cât seria, Georgina a devenit o ființă umană trăindu-și ultima șansă pe Pământ. Dar a fost plictisitor și deranjant cum totul s-a învârtit din ce în ce mai mult doar în jurul lui Seth și a iubirii lor. Aș fi vrut mai multe chestii supranaturale dacă seria se vrea a fi fantasy. În schimb, Georgina era atât de umană printre toți ceilalți. Cred că asta m-a intrigat, faptul că deși era amuzantă și puternică, nu era rea. Lua mereu deciziile bune chiar și când era foarte greu. Asta nu-mi place la Georgina. Dar aș minți dacă aș spune că nu am citit fiecare volum cu sufletul la gură, că nu abia așteptam să mă reîntâlnesc cu ea și modul în care strălucește, ca o persoană pe care o cunosc și o invidiez. În loc să-mi imaginez că eu sunt ea, ca în majoritatea cărților, mi-am imaginat-o doar pe ea, o persoană care chiar există în lumea reală. Asta îi reușește mereu lui Richelle și de aceea însă se află în topul autorilor mei preferați. Dar asta nu schimbă foarte mult lucrurile și iau chestia asta la modul personal, din motivele enumerate mai sus. Seria mi-a plăcut de la distanță dar cu cât mă apropii îmi dau seama că mă dezamăgește și îmi pun întrebări în legătură cu valoarea ei, poate am supraestimat-o. Nu-mi doresc să mă mint și să spun că e perfectă, genială, unică când de fapt nu este nici unul din aceste lucruri. Faptul că nu e originlă îi scade mult din punctajul final, faptul că e amuzantă și are un echilibru potrivit între întuneric și lumină îi crește punctajul, faptul că personajul principal nu ia mereu aceleași decizii pe care aș fi vrut eu să le ia mă supără, faptul că celelalte personaje sunt splendide mă încântă. Cu alte cuvinte, încerc să mă leg de detalii pentru a-mi putea da seama că cred de fapt despre Georgina Kincaid iar detaliile sunt destul de interesante. Unele evenimente mi se par aberante și lipsite de sens, evenimente supranaturale iar altele mi se par exagerate, pline de dramă cum e relația dintre Georgina și Seth. Părerea mea e că frustrările fiecăruia dintre ei avea ceva de spus în mersul lucrurilor și nu neapărat situația propriu-zisă, problemele în familie ș.a.m.d dar Richelle nu spune asta nicăieri. Ajung să se căsătorească și să facă copii, precum în Jocurile Foamei și ăsta e un final așteptat. Nu spun că îmi place sau că nu îmi place, dar din nou, mă dezamăgește să o văd pe Georgina slabă, umană. Dacă e o eroină cu super puteri ar trebui să se comporte așa până la final. Nu știu ce notă, punctaj ar trebui să primească seria asta dar îmi dau seama că nu unul foarte mare, indiferent de încântarea mea sau de umorul inclus pentru că știu că nu este ceva unic, legat doar de Georgina Kincaid și aș putea avea aceleași sentimente legate de oricare altă carte sau serie.

Deci problema mea rămâne povestea de dragoste din cele șase cărți pe care nu am înțeles-o și pe care am urât-o. Nu am foarte multe lucruri de adăugat dar după cum se înțelege, seria mi s-a părut a avea foarte mult potențial. Acum Richelle Mead nu mai înseamnă nimic pentru mine ca și autoare însă am ținut neapărat să postez această recenzie.

Dacă ar fi să-i dau un punctaj acum, bazându-mă doar pe amintiri și fragmente din sentimentele pe care mi le-a provocat, aș zice…

2,5/5.