Pasărea Bunului Dumnezeu, recenzie

IMG_2849

Nu regret nimic!

Nu regret că n-am lăsat această carte jos din mână, cu toate că mi-a luat vreo trei săptămâni să o citesc. Am primit-o ca sponsorizare de la editura Trei și este o ficțiune istorică.

Povestea este foarte, foarte tristă și nu am reușit decât să o compar cu singura carte pe care am citit-o până în prezent, legată de viața grea a oamenilor de culoare din S.U.A și anume, „Culoarea Sentimentelor” – dar nu este pe departe același gen de poveste soft și de suburbie.
Cartea îl are în prim-plan pe un băiețel mulatru al cărui tată este omorât de nimeni altul decât John Brown, faimosul aboliționist. Memoriile sale sunt găsite într-o Biserică după moartea sa și transcrise…
Băiatul în vârstă de doisprezece ani nu are de ales decât să meargă împreună cu John Bătrânul și fiii săi în călătoria sa prin State pentru a elibera robii de culoare. E de menționat faptul că John este alb și foarte credincios.
Poreclit Cepșoară și luat drept o negresă, protagonistul nostru își petrece trei ani din viață purtând bonetă și rochițe, fiind favoritul lui John. Relatarea fiind la persoana I, experiența este cu atât mai traumatizantă. Copilul se luptă cu sentimentul de lașitate, pentru care se blamează constant și vrea mereu să fugă, nepăsându-i de soarta celorlalți negri. Își face prieteni dar și dușmani, însă finalul său este unul fericit comparativ cu al celor care au luptat cu adevărat alături de Căpitan. Multe morți au loc pe parcursul acestei cărți de 450 de pagini, una mai oribilă ca alta.
La un moment dat, Cepșoară petrece o bună perioadă de vreme slujând la un bordel – făcând curățenie și ocupându-se de alte asemenea lucruri. Acolo se îndrăgostește de o prostitoată pe nume Pie și se luptă pentru prima oară cu imboldul de a-și da arama pe față în numele dragostei. El este din nou recuperat de John, care are un plan măreț ce întrece toate bătăliile lor anterioare. Acesta își propune să strângă o armată mare de negri și să pornească un război împotriva sclaviei. Cepșoară îl urmează doar din nevoia de supraviețuire și fiindcă e singur pe lume.
Planul Bătrânului funcționează doar după moartea sa, lucru de care suntem anunțați prin scurte indicii de-a lungul capitolelor (și desigur, de cursul istoriei).
Recunosc că de multe m-a plictisit această carte, mai ales la început, când nu înțelegeam deloc care îi e plot-ul. Needless to say că am învățat o lecție foarte importantă despre răbdare – atât prin faptul că am terminat de citit cartea și am descoperit o poveste incredibilă cât și prin exemplul lui John Brown, care a știut că „albinele se strâng mai greu” și nu și-a pierdut niciodată credința.
Recomand această carte cu toată căldura, mai ales pasionaților de ficțiune istorică, precum sunt eu. Cepșoară este un personaj caraghios dar și foarte simpatic, care dă dovadă de curaj la final (lucru scuzabil datorită vârstei fragede) și ne ajută să înțelegem cât de grea a fost și încă este viața persoanelor de culoare din State. Eu cred că mesajul lui John poate fi aplicat și în zilele noastre, plus sau minus credința sa în Dumnezeu… Sclavia e un păcat și trebuie abolită. Rasismul aduce morți și războaie nedorite. Stop.

4

Anunțuri
Categorii: cărți | Etichete: , | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: