Filmul a fost mult mai explicativ decât cartea, nu i-a urmat în tocmai cursul, lucru care îmi place foarte mult la filme. Actrița care a jucat-o pe Cecile a fost minunată, precum ceilalți actori, de altfel. Nu m-a plictisit nicio secundă, chiar dacă unele scene sunt alb-negru.
Replicile au fost fie schimbate, fie dezvoltate, astfel încât privitorul să înțeleagă mai bine care e situația din film. Îmi place că totul este privit ca un flash-back, cum este de altfel și în carte, doar că în film, prezentul apare de mult mai multe ori, chiar de la început. Filmul debutează așadar cu Cecile care ajunge acasă și se pregătește pentru a ieși cu tatăl ei în oraș. Asta se întâmplă cu o vară după evenimentul tragic din vacanță. Există și o melodie, Bonjour Tristesse în cadrul filmului, și aceasta este și coloana sonoră de încheiere, care ne-o prezintă pe Cecile în lacrimi.
Vila de pe plajă este exact cum mi-am imaginat-o și deci, peisajul este superb. Din punctul meu de vedere, filmul a fost foarte bine realizat și cred că ar putea concura cu filmele făcute în anii ’90. Singurul defect pe care i-l pot găsi este faptul că personajele vorbesc limba engleză, fiind adăugate câteva franțuzisme, cu toate că întreaga acțiune se petrece în Franța. Dacă actorii ar fi vorbit limba franceză pe parcursul filmului, cu siguranță asta ar fi conferit un aer și mai apropiată de era noir.
Elsa este încântătoare și mă bucur că s-a pus cu adevărat accent pe arsurile ei solare, pe pielea ei roșie care mai apoi, este cu adevărat bronzată. Mi-ar fi plăcut ca Anne să fie mai cinică sau sarcastică, de asemenea. Deși în carte povestea ne este prezentată cu o oarecare maturitate și detașare, în film vedem foarte bine că Cecile se poartă ca o adolescentă, că e impulsivă și vulcanică.
Recomand acest film care are doar o oră și jumătate. Este o reprezentare vizuală minunată a cărții, dar nu pot spune cu adevărat că o surclasează deoarece, în viziunea mea, Cecile trăia într-o societate mai modernă… Dacă s-ar face un remake după Bonjour Tristesse, cu siguranță ar fi printre filmele mele preferate.
P.S. Asta nu demonstrează decât faptul că povestea este foarte actuală și s-ar putea încadra perfect în modernitatea anului 2015.
Foarte interesantă comparatia!Abia aștept sa vizionez filmul si sa citesc si cartea bineînțeles!