Dracula, recenzie

IMG_2852

Nici acum, după ce în sfârșit am terminat-o, nu știu ce să spun. Afterword-ul m-a amuzat teribil dar a fost și ca o recapitulare care m-a făcut să realizez că, deși cartea este scrisă într-un mod oribil (și vechi), povestea ei este una foarte cool, de fapt. Așa că ratingul ar fi undeva pe la 3+ stele, dar hai mai întâi să vă spun ce se petrece în ea…
Există vreo cinci personaje principale masculine, plus două feminine – mai mult sau mai puțin principale… și un antagonist, chiar Dracula.
Personajele principale sunt așa: Jonathan Harker, care este chemat de Dracula chiar în castelul lui din Transilvania la începutul romanului, trei bărbați care vin la pachet – John, Quincey și Arthur… care o pețesc în aceeași zi (ca să vezi!) pe Lucy Westenra dar ea îl alege pe cel din urmă. După aceștia, mai este și Val Helsing, doctorul din Amsterdam care întregește trupa. Și desigur, Mina Harker – soția lui Jonathan, pe care o îndrăgesc toți. Cartea are foarte multe minusuri, după părerea mea…
Trebuie să spun că mor câțiva oameni. Că Dracula e foarte nașpa. Că niciunul dintre personaje n-are o personalitate, ci doar basic human instincts. M-a plictisit până la măduvă, nu doar cu stilul de scriere ci și cu descrierile inutile… Faptul că aproape fiecare personaj are un jurnal propriu – ce coincidență! Că toți acești cinci bărbați ajung să o îndrăgească pe draga de Mina, într-atât cât să-și dea viața pentru ea… „no gangbang”.
Mai e un personaj, căci John e șeful unui spital de nebuni, iar acest personaj se numește Renfield și pare un psihopat oarecare.
Totul e foarte șters în cartea asta iar până și părțile care sunt cât de cât animate sunt foarte plictisitoare. Finalul e dezgustător și cel mai clișeic lucru din lume (…happily ever after). Ca să nu mai spun că n-am găsit nimic horror la ea.
Dar, pe de altă parte, sunt și niște elemente care au făcut-o să fie citibilă…
unele pasaje amuzante, replici dubioase și perverse, unele momente din „cultura românească” prezentate în carte. Probabil ideea în sine, care acum a devenit ceva obișnuit dar pe atunci, caracteristicile unui vampir probabil că nu erau așa de bine fixate în mintea oamenilor. A durat mult prea mult, atât lectura, cât și povestea ei. Sincer, nu recomand cartea asta, cel puțin nu în engleză mai întâi. N-are nicio intrigă. Sunt câțiva oameni adunați împreună pentru a salva lumea. Niciun sentiment. Doar o poveste. Voi decideți dacă vreți să aflați una dintre poveștile care a consacrat țara noastră prin literatură…
Eu trebuie să recunosc că am găsit-o uneori ofensivă, pe partea de perspectivă feminină, un dezechilibru între sexe mai mare decât în literatura modernă, susținut de ambele părți din păcate. După cum spuneam, personajele se folosesc de jurnale pentru a-și expune perspectivele – fiecare dintre ele. Se întâmplă mai multe lucruri concomitent. Un roman foarte greoi. Nu cred că-l voi mai reciti vreodată.

2

Anunțuri
Categorii: cărți | Etichete: | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: