Cartea asta a fost o pierdere completă a timpului și singurul lucru drăguț la ea e coperta. Nu aș fi cumpărat-o nici într-o mie de ani și categoric nu voi mai citi continuarea dacă nu o primesc pe gratis într-un fel sau altul.
Protagonistul e un puști pe nume Todd care trebuie să împlinească treisprezece ani în curând și astfel, să devină bărbat. Locuiește în Prentisstown, în Lumea Nouă. Cu alte cuvinte, cartea este o distopie. Pentru un anumit motiv, Todd este obligat să fugă din oraș singur iar pe drum întâlnește singura fată din viața lui, pe Viola. Un blestem s-a abătut asupra orașului în care s-a născut și toate femeile au murit; pe lângă asta, gândurile tuturor pot fi auzite sub formă de Vacarm, ceea ce face termenul de „liniște” să fie aproape inexistent. Cam astea sunt reperele spațio-temporale oferite în prima parte a romanului.
Acesta continuă vizându-i pe cei doi copii de vârste apropiate călătorind împreună pentru a găsi Haven, capitala Lumii Noi. Pe parcurs, află că a început un război și că bărbații din Prentisstown sunt pe urmele lor. Todd și Viola trebuie să se salveze și trec prin multe sacrificii și pierderi împreună. Finalul primului volum din trilogie (mult prea overrated!) este același cu finalul călătoriei celor doi.
Ce mi-a plăcut? Prea puține lucruri. Câinele lui Todd, Manchee. Ideea că toți oamenii s-au hotărât să părăsească Lumea Veche și să încerce să creeze noi așezări, unde să trăiască într-un mod simplu și fericit. Scena în care Todd și Viola s-au oprit în prima noapte de fugă și au privit cerul. Poate stilul de scriere. Biserica din spatele cascadei de la final. Existența spacșilor, un fel de extratereștri. Viața la țară și felul de a vorbi al oamenilor, care mi-a amintit de Șoareci și Oameni. Ideile feministe ale Violei. Mi-a mai plăcut și de părinții adoptivi ai lui Todd, doi bărbați care erau prieteni cu mama lui înainte ca aceasta să moară.
Ce nu mi-a plăcut? Durata inutilă a romanului. Personalitatea inexistentă a lui Todd. Povestea de dragoste nemotivată dintre cei doi. Antagoniștii superficiali. Faptul că n-am înțeles cum avea de gând primarul din Prentisstown să conducă Lumea Nouă. Practic, nu mi-a plăcut nimic – de la idee până la detaliile călătoriei lui Todd și Viola.
Cine a comparat cartea asta cu De veghe în lanul de secară pe coperta din spate e un neghiob. Vocea Pumnalului nu are pic de profunzime și nici măcar nu a reușit să mă țină ancorată în poveste. Am comparat-o tot timpul în mintea mea cu Jumătatea Rea, un roman care mi-a plăcut mult mai mult. Mai ales în legătură cu arma utilizată de Todd în scop de autoapărare, un cuțit care parcă îl face să vrea să ucidă. Cartea este una de duzină și nu o recomand.
Cristina Boncea 
Lasă un răspuns