Pare ireal cât de bună poate fi o carte așa de scurtă și care are un singur personaj. Deși am parcurs-o foarte repede, mi-a plăcut foarte mult. Mi-a plăcut foarte mult chiar dinainte de a citi „Fișa de externare”, iar finalul a fost sublim.
Cartea vorbește despre o luptă. Lupta cu boala iubirii… Toată chimia și termenii medicali la prima vedere complicați, combinați cu simplitatea propozițiilor, – e perfect. Și normal că mă regăsesc în această luptă și m-am bucurat că finalul a fost unul realist. Dar și foarte trist, cum se întâmplă de obicei. De fapt, într-un fel, era singurul final posibil.
Nu e nimic complet, înafară de „capital HIM” cum ar spune Lady Gaga, referindu-ne la o ființă umană ignorantă, aducătoare de durere. Finalul unei relații din cadrul căreia doar unul s-a deconectat și a plecat nepăsător, în aparență. Imposibilitatea celuilalt de a evada în același fel, de a înfăptui cu adevărat exorcizarea. Totul e spus atât de simplu și trecem prin atâtea stări citind cartea, încât nu pot decât să continui să mă mir de cât de mult mi-a plăcut…
Îi mulțumesc mult Rucsandrei pentru acest dar pe care vi-l recomand și vouă. Eu nu cred că cineva care nu a trecut prin toată această experiență de „internare în spitalul celor pierduți în iubire” ar putea să o înțeleagă la fel de bine, poate li s-ar părea alambicată. Dar nu, totul e foarte, foarte simplu. O să revin la cartea asta și o voi reciti cu fiecare ocazie. De fiecare dată când vreau să-mi amintesc de lucrul de care vreau cel mai mult să fug. De spitale și de boli. De moarte.
Cristina Boncea 
Lasă un răspuns