Scepticismul la cărțile hype-uite!

Sunt o persoană foarte sceptică de felul meu dar când vine vorba de cărți e și mai și! De exemplu, nu m-aș fi atins în veci de Mincinoșii dacă Irina nu spunea că i se pare o carte foarte proastă… căci mai degrabă acesta este genul de carte care mă atrage pe mine și nu de puține ori mi s-a întâmplat ca mie să îmi placă ceva ce mulți alții au urât. Sunt sceptică pentru că mă gândesc că unde atâția oameni văd perfecțiunea, parcă îmi vine mie să scormonesc după mizerii; mă zgârie pe creier ideea că o carte e ridicată în slăvi fără merit, cum se întâmplă deseori.

Problema e că romanele nou-lansate nu vor fi niciodată o prioritate pentru mine, cel puțin nu atunci când sunt lansate. În general, citesc romanele super hyp-euite după câțiva ani de la momentul lor de glorie, cum mi s-a întâmplat cu Sub aceeași stea, de exemplu. Pur și simplu nu vreau să fiu prinsă de o febră generală care poate pe de o parte să mă influențeze și pe de alta, pur și simplu să mă scoată din sărite căci asta ar afecta viziunea mea asupra respectivei cărți. Prefer să fac parte din fandom-ul unei cărți după ce apele s-au mai liniștit și s-a trecut deja la filme, dacă e cazul (ex.: Jocurile Foamei).

Există foarte puține situații în care o carte nou apărută la noi sau la nivel internațional ar urca instant în topul meu de priorități (cum ar fi Cristina Nemerovschi – dacă ar scoate o carte astă seară la ora zece, până mâine probabil o voi fi și citit deja) așa că nu-mi bat deloc capul cu noile apariții, ci doar îmi arunc un ochi pe listele de acest gen din curiozitate. Un alt exemplu e cartea asta care face parte dintr-o trilogie, din câte am înțeles – Tuturor băieților pe care i-am iubit. O să aștept Cartepidemia și/sau recenziile celor cinci de pe YouTube și poate, poate îmi va stârni interesul și o voi citi peste un an sau doi când o voi putea obține la un preț mic pe undeva. Așa mi se întâmplă de cele mai multe ori. Și-așa am o grămadă de alte cărți de citit și fără această nou-venită despre care nu știu mare lucru… și nu-mi place să-mi ascum acest gen de risc, să-mi pierd timpul cu o carte pe care mai apoi o voi trash-ui doar.

Așa că romanele pe care le citesc s-au adunat pe lista mea din diferite motive, dar rareori sau mai bine zis, cam niciodată printre acesta nu s-a numărat și „x e o carte nouă și vreau s-o citesc pentru a fi la curent”. M-am decis să citesc Sub aceeași stea doar pentru că eram sigură că o să-mi displacă total, chestie care nu e prea departe de adevăr. De cele mai multe ori, sunt foarte fixistă când vine vorba de cărțile pe care vreau să le citesc și pe care NU. Nu există trend sau apariție care să mă facă să-mi schimb opinia. Există mult mai multe dezavantaje în achiziționarea și lecturarea unei noi apariții, decât există avantaje (pornind de la preț și continuând cu masa de influență menționată anterior, ducând la posibila scădere a valorii literare nu din cauza faptului că ar fi prea mainstream ci ideea că mesajul ei se pierde într-o comunitate prea numeroasă de fani; ex.: Sub aceeași stea).

În concluzie, rămân fermă pe poziția că noile apariții nu că nu ar fi pe gustul meu, dar prefer să le las să dospească, nu atât în materie de recenzii și/sau vâlvă, ci pentru a-i stabili EU o importanță în mintea mea și de a lua la final o decizie. Până atunci, voi continua să citesc apariții mai vechi, poate într-o naivă speranță de a recupera câteva decenii de literatură pierdute și pentru a umple niște goluri din mintea mea cu privire la literatura de atunci și nu de acum. Voi cum citiți? Mai mult apariții recente sau mai degrabă cărți mai vechi? De ce?

Anunțuri

14 gânduri despre „Scepticismul la cărțile hype-uite!

Adăugă-le pe ale tale

  1. Eu îmi cumpăr aparițiile noi, în general. Dae nu apuc să le citesc decât foarte târziu, deci nu ştiu de ce mi le iau. Pur şi simplu, mă simt de parcă nu le cumpăr atunci, nu vor mai fi în stoc şi nu le voi mai putea cumpăra niciodată. :))

    Apreciază

  2. Si eu am citit Sub aceiasi stea vara trecut , dar in general mai cumpar cartii noi daca le astept de mult sau daca ma intereseaza subiectul nu am pretentie la cartii pot fi si recente si mai vechi .
    Acum citesc Greseli de neiertat de Philippe Djian

    Apreciază

    1. „Sub aceeași stea” cred că am citit-o după aproape jumătate de ani de când a apărut, deși toată lumea vuia de cartea aia. :D Și nici nu prea m-a atras, să spun așa, mi s-a părut un „A walk to remember” mai profund, ca să zic.

      Apreciază

  3. Eu citesc carti mai vechi :D motivul nu stiu exact….. treaba ca nu imi plac scriitori de o carte doua gen autorul sau autoare :)) de la 50 de umbrea ale lui Grey parca simt ca nu o sa scoata si alta carte, tipa care a scris Divergent nici aia nu o sa scoata alte carti cu alta tematica, tipa care a scris Jocurile foamei nu am auzit de alta carte scrisa de ea nu imi plac autorii\autoarele de-o carte doua

    Apreciază

  4. Te înțeleg, oarecum. Și eu mă feresc de scriitorii, ca să le zic așa, comerciali. Dar vine un timp când tot îi încerc. Nu din lipsă că nu am ce citi, oho, și încă o grămadă, dar vreau să văd de ce toți ridică în slăvi – că așa se întâmplă, de obicei – cartea respectivă. Și uneori îmi dau seama că și mie îmi place acea carte, așa că nu mă feresc să citesc ce apare nou. Evident, mereu mă întorc la cărțile vechi, clasici, chestii, trestii. Spre exemplu, deși „50 shades” e încă în febră, nu am citit decât primul volum, care mi-a fost deajuns! :)) Și pe ăla l-am luat de la bibliotecă și, ca să vezi, se făcea programare pentru carte. Pe cuvânt!!! S-a dus o prietenă să ia nu știu ce volum, dar era în lista de așteptare cam a treia. Mda, mi s-a părut ceva foarte amuzant.

    Apreciază

  5. Tot auzisem de Paulo Coelho Era mega in trend, am vrut si eu sa citesc Am incercat „Zahir”. Mie personal nu mi-a placut. Dupa vre-un an apare prin casa intamplator „Al cincilea munte”, m-am uitat frumos unde am gasit-o, soacra n-a lasat-o din mana pana nu a citit-o.Mi-a marturisit ca e prima carte pe care citit-o intr-o zi si ca pur si simplu n-a putut-o lasa din mana, unde a lasat-o acolo e, sunt cam greu de convins ca nu-i tot asa!

    Apreciază

    1. Cea mai recenta carte scrisa de catre acest autor si citita de catre mine este Adulter. Am citit-o intr-o zi, a fost OK, dar nu a avut nimic ‘extraordinar’, nimic ‘WAW’ si nu as reciti-o vreodata… Nu pot sa zic ca as recaomanda-o, dar nici nu as opri pe cineva care ar dori sa o citeasca, totusi ce nu inteleg eu este de ce carti mult mai bune si autori mult mai buni sunt ignorati in detrimentul acestor semi-maculaturi?.. :(

      Apreciază

  6. Eu citesc si aparitii recente si carti mai vechi si carti ‘mai foarte super vechi’… :)) Important este sa-mi placa povestea si stilul autorului, nu-mi pasa daca ‘turma’ iubeste o carte, iar pe mine nu ma pinde. Daca mie nu-mi place, nu o citesc! Insa nici sa ma duc impreuna cu ‘turma’ ,cand iubim cu totii o carte, nu ma deranjeaza; sunt suficient de matura sa-mi cunosc propriul stil si propriile gusturi pentru a realiza ca daca nu merg niciodata cu ‘turma’ nu inseamna neaparat ca sunt cool sau mai stiu eu cum :) Totusi, de obicei astept un timp pana sa-mi achizitionez vreo noua carte proaspat scoasa din cuptor, pentru ca daca e mai ‘proaspata’, e mai scumpa! :))

    Apreciază

  7. Aici e vorba foarte mult de comercialism. E ca şi cum am vorbi de Leda, care publică cărţi uşoare şi de multe ori stupide şi am încerca să comparăm cu Univers, care publică cărţi cu mesaj deep.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Propulsat de WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: