Șoareci și oameni, recenzie

Cartea asta chiar m-a pus pe gânduri, căci are foarte multe feluri de interpretare și multe detalii de analizat.
O să pornesc de la titlu, căci el este revelator asupra mesajului acestei scurte cărți.
Personajele principale, George și Lenny sunt fermieri de ocazie iar de data asta, merg amândoi să lucreze la o fermă nouă. Acolo, se împrietenesc oarecum cu ceilalți angajați și chiar se apropie în mod deosebit de unul dintre ei pentru a pune la comun bani pentru a-și cumpăra o casă cu teren toți trei, împreună. Toate aceste lucruri, tot ce se întâmplă în carte și stă scris cu cuvinte este doar o aparență iar sensurile sunt mult mai profunde.
Ideea e că Lenny e un tip foarte masiv și retardat, care face tot ce-i spune George. Totuși, prietenia dintre ei doi e puternică. Finalul e tragic și nu ar fi putut merge decât în două direcții diferite – iar dacă ar fi fost să fie cealaltă, n-ar fi avut prea mult sens. E un roman trist, iar visul lor nu ajunge să devină realitate.
Povestea se termină unde a început și nimic nu se schimbă, de fapt.
Lenny avea o pasiune pentru lucrurile moi și pufoase, precum șoarecii. Lenny, de asemenea, sfârșește ca un câine bătrân și inutil, la fel cum sfârșește și K. în Procesul.
Mă bucur foarte mult că am citit această carte și aștept cu nerăbdare să citesc și mai multe lucrări de-ale lui Steinbeck. O recomand absolut tuturor, e un must-read. O să vizionez și ecranizarea.
Nu știu ce pot spune mai mult despre această carte ce nu m-a lăsat să o las jos din mână, până ce nu am terminat-o. Cred că voi continua să o contemplez multă vreme de acum înainte, pentru a-i găsi și mai multe înțelesuri.