Am făcut de curând un videoclip pe YouTube în cadrul unui interviu pentru Observatorul Cultural în care-mi exprimam opinia conform căreia, deși lectura aduce cu sine anumite avantaje în viața unui cititor, cărțile nu te fac totuși mai deștept. Vreau să specific că mă refer cu precădere la cărțile de ficțiune. Mulți vin cu argumentul […]
V-am prezentat imaginea unei copile care a fost foarte dezechilibrată de lucruri pe care nu le putea controla și care au venit din toate părțile. Abia acum mi-am găsit vocea pentru a exprima toate aceste lucruri. Haide să nu mai perpetuăm asta, să nu mai creștem copile menite “să își revină” din experiență traumatică a unei copilării furate, care trebuie să își facă singure ordine în suflet după. Haide să fim umani.
Nu cred că principiile de bază ale creștinismului – sacrificiul de sine și umilința (iertarea, întoarcerea celuilalt obraz), cât și elementele fundamentale ale curentului romantic ce fac referire la același tip de sacrificiu din iubire, la glorificarea unei iubiri unice care apare odată-n viață și trebuie să dureze până la sfârșitul ei, nu cred că toate aceste lucruri sunt de dorit sau de pus în practică într-o relație sănătoasă din zilele noastre.
Pisicile nu au fost niciodată o “modă” pentru mine. Obsesia mea pentru ele nu a apărut odată cu Grumpy Cat sau filmulețele amuzante cu pisicuțe jucăușe postate pe internet de-a lungul vremii. Mi-au plăcut pisicile dinainte să am internet, calculator sau prea multe cuvinte în vocabular. Mi-au plăcut de la sine sau genetic, mi-au plăcut […]
Iarăși țin să anunț că nu voi aduce definiții din dicționar pentru cei doi termeni sau informații istorice, etimologice, etc. Voi vorbi, ca și până acum, strict subiectiv și din propria mea experiență. Ideea articolului a pornit de la pasajele citite astăzi din cartea lui Michel Onfray, “Scurt manifest hedonist“, prin intermediul cărora am realizat […]
Nu pot spune că e, practic sau teoretic, „o febră”, dar îmi place să am cât mai multe, pentru că-mi amintesc de unde le am. Spre exemplu, am un semn foarte drăguț de la o prietenă pe care nu am mai văzut-o de ceva timp, iar acel semn îmi aduce aminte de momentul în care mi l-a dat. :)) De obicei, primesc semne de carte la comenzi, mai merg la Junimea și mai iau de pe măsuța de acolo – pentru că-s gratis -, mai câștig pe la concursuri sau priemsc, random, de la prieteni. :) Și, crede-mă, deși am atâtea, și eu mai folosesc ca semn de carte pagini rupte din caiete sau bilete de tren, RATP, bucăți de șervețele. :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mie mi se par foarte drăguțe.Le primesc de la libris sau le cumpăr suveniruri dintr-un loc anume dacă găsesc.Sau de pe la cărturești :D Dar mereu folosesc ce am la îndemână ca semn de carte.
ApreciazăApreciază
Îmi plac semnele de carte. Am o mică colecție într-un plic şi, deşi nu le folosesc pe toate, deschid plicul respectiv destul de des. Îmi plac mai ales cele magnetice şi am un fel de fix ca semnul de carte să se asorteze cu coperta cărții, la culoare. Deci, de-asta vreau să fie cât mai variate.
ApreciazăApreciază
Nu prea conteaza :D
ApreciazăApreciază
Un semn de carte am de la libris :))) in rest folosesc bonurile de cumparaturi :)))
ApreciazăApreciază
Si eu tot de la libris am cateva :)))
ApreciazăApreciază
Eu le am pe cele de la Libris, care sunt foarte faine…și de la Humanitas câteva, vreo 2 de la Cărturești. Am primit cadou și unele magnetice, dar nu prea mă descurc cu ele.
ApreciazăApreciază
Ca semn de carte folosesc abonamentul RAT, sau coli gasite pe moment. Nu ma intereseaza de semne sincer :))
ApreciazăApreciază
Nu imi pasa ce semn de carte folosesc ,desi am o colectie destul de mare :)))
ApreciazăApreciază
prefer cartile de la edituri care oferta si semne de carte. poate este doar problema mea, dar ador ca fiecare carte sa aibe cate un semn care sa fie identic cu coperta cartii. :)
ApreciazăApreciază
Eu am o minicolectie de semne de carte. <3 Toata nebunia cu colectionarea lor a inceput cand mi-am cumparta cateva volume din seria W.I.T.C.H. acum opt-noua ani, si am observat ca fiecare carte venea cu cate un semn de carte, iar daca aveai toata colectia de carti, implicit si toata colectia de semne de carte, puteai forma imagini cu ele! Cat de cute?! Asa ca de atunci am ramas cu sechele si sunt o fana a acestor lucrusoare colorate si nu-chiar-atat-de-utile, desi nu am de gand sa dau 30 de lei pe vreun semn de carte din carton de la Carturesti, imi place sa le primesc gratis (evident) sau sa le cumpar din diverse tari atunci cand calatoresc, iar apoi sa le adaug minicolectiei mele.
ApreciazăApreciază