Cărți de duzină vs. cărți unice

Ce face o carte să fie „de duzină”? Dar unică?

Uneori mă deranjează când aud oameni spunând despre niște cărți pe care eu le consideram ca făcând parte din a doua categorie de mai sus, opusul. Cu alte cuvinte, aș vrea să dezbat puțin ce înseamnă una și cealaltă pentru mine.

O carte de duzină este una care împarte același subiect cu multe altele, și nu numai atât. Împarte deseori și același gen de poveste, bazat pe aceeași structură, poate aceeași miză chiar. Ideile mai multor cărți din acest gen sunt pur și simplu greu de separat, fiind foarte, foarte asemănătoare. Exemple concrete ar fi foarte mult dintre cărțile YA/Fantasy pe care le-am citit, dar nu chiar toate ci următoarele: seria Casa Nopții din care am citit primele șapte volume înainte să-mi dau seama că această serie e lipsită de orice profunzime dar mai ales de originalitate; probabil am continuat să o citesc căzând în capcana de a mă obișnui cu personajele și povestea și fiind curioasă în legătură cu firul narativ. Un alt exemplu este seria Altfel de îngeri din care am citit primele două volume sau chiar și Academia Vampirilor sau Georgina Kincaid (pe care le-am citit în întregime) sau trilogia Forțele Răului Absolut sau Blestemul focului (cel mai bun exemplu pe care-l știu pentru „carte de duzină”) sau Cele treisprezece motive. Nu doar că romanele de duzină nu au pic de originalitate și iau idei din stânga și din dreapta, neaducând nimic nou nici ca poveste dar mai ales, nici ca limbaj… acestora le mai lipsește și sensul, de cele mai multe ori. DA, poate exista realism în orice tip de literatură. Am făcut n-șpe mii de posturi în legătură cu ce înseamnă acest realism pentru mine, cheia spre orice lectură reușită – după părerea mea. Cărțile enumerate mai sus și multe altele au toate aceste caracteristici. Sunt doar catchy, ca o melodie de Inna. Sună bine pentru ureche o vreme, s-ar putea să te țină captiv între paginile lor dar de fapt, nu valorează absolut nimic. „O tânără timidă ajunge la o școală nouă și descoperă că are puteri magice”. Unde am mai auzit eu chestia asta? A, DA. PESTE TOT.

Trebuie menționat însă faptul că nu toate romanele proaste sunt neapărat și de duzină. Cine a spus că originalitatea nu poate fi și aplicată într-un mod greșit, neplăcut? Și de asemenea, nu toate romanele de duzină sunt proaste. Unele sunt entertaining, cum ar fi de exemplu trilogia The Selection de Kiera Cass. Dar asta nu înseamnă că au vreo valoare literară. Aceasta este definiția romanelor de duzină: fără valoare literară, fără să îmbunătățească în vreun fel viața cuiva (înafară de micul avantaj de a fi catchy, deseori), fără să aducă ceva nou pe piață, care să inspire pe cineva.

O carte care nu este de duzină sau care este, să spunem, unică, constă în… bineînțeles, opusul cărților de duzină, adică valoare literară, originalitate, importanță. Acum, despre această valoare literară atât de controversată nu pot decât să mă repet și să spun că ea înseamnă aducerea unui plus în viața cititorului, un adaos de informații utile în viața de zi cu zi, vreo revelație sau mai știu eu ce. Adică, în mod clar nu sunt doar pentru entertainment sau trecerea timpului și de obicei, sunt cărți care se citesc mai greu, căci limbajul trebuie aprofundat. De asemenea, stilul povestirii ascunde multe metafore, lucruri pe care trebuie să le înțelegi singur, pe când cărțile de duzină îți dau totul mură-n gură.

O carte care nu este de duzină poate fi și foarte populară (cum ar fi, să zicem, Sub aceeași stea, care are o oarecare profunzime) căci nu toți consumatorii de lectură sunt orbi, spiritual firește. Aș mai vrea să menționez, de asemenea, că nu doar cărțile YA/Fantasy pot fi considerate de duzină ci, în mod special, cărțile de self-help sau cele non-fictive, care se îndreaptă tot spre acest departament într-o oarecare măsură (nu mă pot pronunța fiindcă nu am citit așa ceva dar îmi vine în minte numele Mihaelei Rădulescu). Mi-e groază când mă gândesc că romanele pentru copii, în mare parte, sunt mai originale decât cele pentru adolescenți. Adică un adolescent e mai naiv decât un copil, în ochii autorilor de peste ocean? În fine, nu vreau să generalizez, e doar o observație personală.

Revenind la subiect, probabil că o mare parte dintre autorii contemporani se duc în prima categorie deoarece scrisul (și mai ales, publicatul) e o activitate foarte ușor de desfășurat în zilele noastre spre diferență de vremea în care trăia Charles Dickens, să zicem. Publicitatea joacă și ea un rol imens. Pentru mine, un roman care nu e de duzină poate fi orice carte care nu e YA/Fantasy (nu știu, poate că s-au epuizat subiectele de scris, poate că pur și simplu e greu să nu te lași influențat de cititorii care cumpără orbește orice carte/serie datorită copertelor strălucitoare și a descrierii captivante); am spus că mai pot fi și cărți din alte genuri care să fie de duzină dar totuși insist că în genul YA/Fantasy, acestea predomină.

Mergând și mai departe, o carte care nu e de duzină iese în evidență prin multe alte feluri, decât coperta și descrierea. De cele mai multe ori, în legătură cu cărțile care merită citite, apar multe dispute și cititorii se împart în două tabere. Eu pot să deosebesc foarte ușor o carte pe care o consider valoroasă și opusul acesteia, dacă doar îmi arunc ochii atât peste descriere și opinia publică, cât și printre paginile sale. Poate sună puțin superficial, dar niciodată nu m-am înșelat în privința unei cărți. Am încercat totuși să pun în cuvinte criteriile după care mă iau când fac această deosebire. Vreau doar să atrag atenția asupra faptului că dacă mai multe cărți contemporane vorbesc despre sex și droguri, asta nu înseamnă că sunt de duzină. Asta nu spune de fapt nimic despre poveste sau stilul autorului și avem parte de foarte multe stiluri de scriere și amprente personale în zilele noastre.

Trebuie să recunosc că și eu citesc uneori romane de duzină, din dorința de a citi ceva ușor, distractiv și drăgălaș. Niciodată când chiar vreau să mă pierd într-o lectură. Eu cred că trebuie să existe un echilibru între cele două categorii, dacă nu chiar, cel al cărților cu adevărat valoroase să predomine.

Aceasta este opinia mea. Dacă voi aveți definiții diferite pentru cele două categorii, vă invit să vi le exprimați într-un comentariu :)

Anunțuri
Categorii: cărți | 13 comentarii

Navigare în articol

13 gânduri despre „Cărți de duzină vs. cărți unice

  1. RalucaDianna

    Sunt total de acord cu tine, deși eu sunt o persoană care spune da la cărțile Young Adult/Fantasy, unele erau foarte asemănătoare din multe aspecte și abea după ce terminam o carte îmi dădeam seama ca a fost aproape identică cu o altă carte pe care am citit-o..

    Apreciază

  2. Murarasu Oana-Nicoleta

    misto articol

    Apreciază

  3. Cioata Andrei

    Carti de duzina. Tare ma feresc de ele, si tocmai de asta cad in ghearele lor. Nu stiu, desi nu ma atrag, totusi ma atrag – ce ambiguu ma exprim – pentru ca, citindu-le, descoperi de fiecare data ce se afla in sufletul unui om. Si desi cartile trateaza, majoritatea, omul, imi place sa le citesc pentru ca, pana la urma, omul este cel mai frumos mister.
    Pe de alta parte, teoretic, „Pe aripile vantului” am putea-o considera o cate de duzina, „Anna Karenina” de asemenea, „Enigma Otiliei”, „Trandafiri” de Leila Meacham, insa mi-au ajuns toate la suflet prin sufletele intruchipate in paginile lor.
    Mult succes!

    Apreciază

  4. Nu ma pricep in a distinge clar carti unice de carti de duzina, biblioteca mea cred ca cuprinde de-opotriva carti. Daca imi place subiectul, nu conteaza daca este de duzina sau nu.

    Apreciază

  5. Stefan Alexandru

    Eu de obicei citesc descrierea de pe spate si daca pare interesant o cumpar ,nu ma intereseaza ce gen de carte e .

    Apreciază

  6. cristina

    Nu sunt in stare sa impart cartile din biblioteca mea in carti de duzina si carti f bune .Eu de exemplu datorita cartilor YA/Fantasy m-am apucat de citit . Acum insa citesc mult si cam toate genurile .

    Apreciază

  7. Iris

    In mare sunt de acord cu ceea ce ai scris tu aici si citindu-ti articolul mi-am amintit de o cearta foarte haioasa ce a avut loc intre mine si fostul meu profesor de filosofie! In ochii dansului cam tot ceea ce se scrie in zilele noastre sunt nonvalori literare, publicate cu scopul de a aduce profit, si nu vor ajunge niciodata acolo ‘sus’ unde sed operele lui Kafka sau Dostoievski (ce-i drept, nu cred ca am citit vreo carte scrisa de un autor contemporan care sa fie atat de inteligenta pe cat sunt scrierile celor doi, dar asta nu inseamna ca sunt neaparat nonvalori literare!)! :)))

    Apreciază

  8. Imi place foarte mult opinia ta,eu citesc cam orice imi vine la mana si cam toate genurile.

    Apreciază

  9. Valentina D.

    Consider ca fiecare citeste ce vrea. Oamenii nu trebuie judecati pt ce citesc. Si asa mai sunt foarte putini cititori in ziua de azi

    Apreciază

  10. Oxy

    Adica cartile in duzina sunt serii de carti, eu citesc seria Turnul intunecat de la Stephen King am primele doua volume si ii genial nu ii plictisitor si nu ii previzibil sunt 7 volume in total si pana nu le cumpar si le citesc toate nu ma las \m/

    Apreciază

  11. denighe

    cand aleg sa citesc o carte, nu ma influenteaza apartenta ei catre una din aceste categorii, important este sa ma atraga.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: