Este o carte groasă, pe care am citit-o destul de greu. Titlul se explică prin caracteristicile principale ale zonei în care are loc acțiunea, unde a avut loc o erupție vulcanică cu câțiva ani în urmă. Pot spune că această carte m-a dezamăgit oarecum, m-a lăsat cu ochii în soare dar partea bună este că la fel i s-a întâmplat și protagonistei, Thora Gudmundsdottir, pe care încă o ador.
Clientul ei, Markus, este cercetat pentru două crime diferite: uciderea a patru bărbați ale căror cadavre se află în pivnița casei sale și moartea unei asistente pe care o îndrăgea încă din copilărie. Acțiunea se desfășoară ca de obicei, într-un oraș mic. Thora se luptă să-i dovedească nevinovăția, răscolind trecutul multor locatari al Insulelor Westman. Erupția vulcanului este bineînțeles, un eveniment real.
Finalul cărții, după cum am spus, m-a dezamăgit; mi s-a părut că dezlegarea misterelor a durat prea mult pe parcursul cărții când acestea se puteau rezolva foarte ușor prin declarațiile a două persoane-cheie, aceste declarații având loc abia în ultimele capitole, desfășurându-se prea rapid și făcând încercările Thorei să pară oarecum prostești, prea exagerate, dar și Thora simte la fel la sfârșit. Cazul acesta a fost altfel față de celelalte două cărți din serie pe care le-am citit, căci nu Thora este cea care vine cu concluziile de această dată. M-a deranjat oarecum și lipsa prezenței lui Matthew, personaj pe care îl simpatizez foarte tare.
În orice caz, aștept cu nerbădare să mai citesc despre aventurile Thorei și recomand această carte persoanelor răbdătoare, cărora le plac romanele polițiste.
Cristina Boncea 
Lasă un răspuns