Prin acest titlu mă refer nu neapărat la ediția în sine a unei cărți, adică „nouă” în sensul de cumpărată de pe raftul unei librării ci cu sensul de apariție nouă în cursul unui an. Am făcut această greșeală înainte și sincer, regret.
Înțeleg foarte bine dorința de a citi o carte nou apărută, pe care o așteptam de mult timp, însă am decis că nu merită. Singura ocazia în care eu dau banii pe cărți este Gaudeamus sau vreo super-ofertă pe Elefant, numai și numai în cazul în care raftul meu TBR este cam gol. În rest, modul principal prin care eu fac rost de cărți sunt schimburile sau poate vreun chilipir găsit prin Carrefour sau din colecția personală a vreunui cititor care își vinde cărțile. Ce vreau să spun e că niciodată nu aș mai plăti mai mult de 30 de lei pe o carte, indiferent de cât de mult mi-o doresc.
Nu sunt, în general, o persoană răbdătoare însă când vine vorba de cărți prefer să aștept. De exemplu, îmi doresc enorm de mult să citesc volumele II și III din trilogia Fifty Shades, însă încă nu s-a ivit o ofertă destul de bună cât să mă facă să dau bani pe cele două volume sau vreun alt mod alternativ de a face rost de ele.
Vreau să menționez faptul că aceasta este doar părerea mea, o concluzie la care am ajuns de-a lungul timpului. Chiar dacă ajung să citesc unele cărți mai târziu decât alți pasionați de lectură, nu consider acest lucru un dezavantaj. Cărțile, din fericire, nu-și pierd valoarea cu timpul și nici entuziasmul meu nu scade, chiar dacă nu le citesc imediat de cum apar.
Voi ce părere aveți? Cumpărați cărți noi, în ambele sensuri menționate de mine?
