Afirmație: „Dacă ai 10 ani, ai blog şi citeşti toate astea, te felicit, tot respectul şi succes în continuare!
Poate pe la 12 ani o să te apuci şi de literatură în adevăratul sens al cuvântului, dacă tot îţi place să citeşti!”
Opinie personală: În primul rând, eu nu cred în targeting. Poți să ai treizeci de ani și să citești romane pentru copii, la fel cum poți avea zece ani și să citești romane clasice sau pentru adulți. Deși e indicat să poți asocia lectura cu experiența personală, nimeni nu spune că e un must (altfel, n-ar mai citi nimeni romane fantasy fiindcă, de câte ori s-a întâmplat să întâlnești un vampir în viața reală?). Eu cred că e suficient să îți placă ceea ce citești, chiar dacă s-ar putea să înțelegi lucrurile mai bine și să ai o perspectivă diferită pe măsură ce crești. Însă, după cum spuneam, totul ține de experiența acumulată și nu de numărul anilor petrecuți în viață pe Pământ.
Doi la mână, ce vrea să însemne „literatură adevărată”? Dacă persoana se referă la romanele clasice sau categorisite drept Adult, pot spune pur și simplu că primele nu îmi plac pentru că nu mă pot regăsi în ele, fiind încadrate într-un timp de mult apus. Am citit câteva (ex.: Lolita, Procesul, Litera Stacojie ș.a) și pot spune că le-am înțeles însă nu mi-au plăcut. Valoarea literară a unei cărți este stabilită de fiecare cititor în parte și nu de un întreg, de vreun top sau altceva. Deci, „literatura adevărată” este cea pe care eu personal o consider așa, cea care îmi place și în care mă regăsesc, și nimic altceva.
Pot spune că am citit și literatură „serioasă” (≠romane pentru copii sau YA) și da, sunt multe cărți de acest fel care mi-au plăcut dar nimic nu mă va face vreodată să renunț la lecturile copilăriei sau la micile mele plăceri vinovate cum ar fi o anumită serie prost-cotată de alții, etc. Sunt complet convinsă că nu-ți poți da seama de genul preferat de cineva sau de cărțile citite de acesta doar dintr-o listă TBR precar întocmită.
Trei la mână, de ce dacă am zece ani și vreau să citesc cărțile enumerate aici e ceva de bine dar dacă am o vârstă mai înaintată e ceva de rău? Important e să nu te oprești niciodată din citit, să explorezi, să ajungi să ai opinii personale și să faci diferența dintre literatura de calitate și literatura proastă dar NIMENI, nimeni altcineva înafară de propria persoană nu poate lua această decizie și nu trebuie să fii judecat pentru ea.
În concluzie, eu cred că fiecare e liber să citească ce vrea, să se dezvolte așa cum crede de cuviință și să-și creeze propria definiție pentru „literatură adevărată”. Se întâmplă deseori să nu fii de acord cu preferințele literare ale unei persoane dar mi se pare imposibil să nu găsești măcar o carte la care să cădeți de comun acord. Pentru asta însă, trebuie să te interesezi de acest lucru și nu să judeci pripit, crezând că numai opinia ta reprezintă adevărul general. Mereu voi încuraja exprimarea liberă a opiniei, dar doar atâta timp cât aduci și argumente pentru aceasta. Invit persoana respectivă cât și pe voi, cititorii blogului să îmi spuneți într-un comentariu – ce înseamnă pentru voi „literatură adevărată” și care este opinia voastră vizavi de oamenii cu gusturi diferite față de voi?
Sunt total de acord cu tine. Varsta nu reprezinta o piedica, decat daca noi o consideram asa. Ce legatura are varsta cu genul de carte? Si, pana la urma, cei de zece ani sunt, cum imi placea si mie sa ma numesc atunci, pre-adolescenti. 12-10=2. Doi ani nu reprezinta decat o perioada scurta de dezvoltare.
Daca ne referim la cele „pentru adulti”, da, nu ar fi indicat sa le citeasca cei de 10 ani. Dar societatea in care traim e libera si daca parintii au avut deja discutia „potrivita” cu copiii si din partea parintor e in regula, nu vad de ce altcineva s-ar baga peste educatia insuflata acasa si ar arunca cu astfel de pareri rautacioase. Placerea lecturii se poate instaura in noi oricand si e bine sa se intample cat mai devreme, dupa parerea mea.
Am observat ca de la un timp au aparut persoane care impart cartile in carti bune si carti proaste. E cel mai absurd lucru. Nu exista carti proaste, ci carti care nu ti-au fost pe plac. Nimeni n-are dreptul sa-ti impuna ce sa citesti, poate doar sa-si dea cu parerea sau sa-ti recomande. Eu zic sa nu bagi in seama comentarile rautacioase si sa citesti ce-ti place.
Sunt de acord cu tine. Cred că ar trebui pur şi simplu să ne vedem lungul nasului când judecăm pe cineva sau ceva. E un obicei urât să critici cărțile care probabil altuia i-au plăcut. De-asta mă iau rar după recenziile celor de genul ăsta.
Off, deja te iubesc! Pentru articolul asta pur si simplu te iubesc! Asa este si tot incerc sa le spun si altora treaba asta: nu exista carti pe care trebuie sa le citesti, nu exista carti proaste, nu exista carti care ar trebui interzise, exista carti si atat, unele iti plac altele nu dar tu nu esti centrul universului ci doar o mica parte din el deci trebuie sa accepti ca exista oameni care au si opinii diferite de ale tale si ca nu e nimic rau in asta. In fond nimanui nu i-ar placea sa i se spuna ca nu citeste ce trebuie si ca trebuie sa citeasca altceva. Mai mult, sa discriminezi cartile e aproape la fel de urat cu a discrimina oamenii si spune multe despre caracterul unei persoane.
Intre timp citeste ce iti place, stii cum se spune, calea sigura spre nefericire e sa incerci sa ii multumesti pe toti ceilalti :D
Adevarat… dar…. un pic de ghidaj, ca si in orice domeniu, nu strica. pe mine m-a ajutat. In liceu vedeam anumite aspecte ale cartii, intelegeam intr-un fel lucrurile, azi, dupa 20 de ani, inteleg altfel, vad altfel cartea….povestea ramane, perspectiva s-a schimbat. Imi amintesc ca citeam Saptamana nebunilor in clasa a 9 si profesoara de romana mi-a spus sa o mai las 2-3 ani. avea dreptate, cel putin in acele vremuri.
Adevărat. Depinde despre ce cărți e vorba. Totuşi, e bine să începem să ne cultivăm din gimnaziu sau liceu.
Asta depinde de la om la om, pentru ca cineva sa te poata ghida legat de ceea ce citesti trebuie sa te cunoasca foarte bine altfel e posibil sa nimereasca complet pe langa. Si nu inseamna ca nu trebuie sa incerci sa citesti o carte daca tu vrei asta doar pentru ca altii cred ca altceva e „potrivit” pentru tine sau pentru varsta ta sau pentru ca esti fata/baiat sau din orice alt motiv.
Legat de cum vezi o carte, asta se poate schimba de la o zi la alta, nu depinde de varsa propriu-zisa ci de experientele prin care treci, ne plac anumite carti pentru ca rezonam cu ele, altele nu ne plac tocmai pentru ca nu rezonam cu ele. Iar experientele personale si nivelul cunoasterii sunt foarte rar legate de varsta biologica.
Mie chiar imi sare țandăra când aud lucruri legate de varsta. Genul acesta de diferenteri sunt absurde, si nu doar cand e vorba de carti. Varsta nu denota maturitatea sau experienta.
Clar comentariu rautacios, fiecare citeste ce are chef, cand are chef si din orice domeniu sau gen
Eu sunt total de acord cu tine , nici eu nu ma regasesc in romanele clasice . Cred ca daca ar fi doar acest gen de literatura nu m-as fi apucat niciodata de citit . Citesc ce vreau eu si ce imi place, putin imi pasa de ce zic unii
inainte eram croita doar pe carti fantasy si mai toate cunostintele imi spuneau ca nu prea sunt sanatoasa pt ca-mi croiesc o lume a mea
oameni cu probleme la mansarda