Cristina Boncea

Afirmație: „Dacă ai 10 ani, ai blog şi citeşti toate astea, te felicit, tot respectul şi succes în continuare!
Poate pe la 12 ani o să te apuci şi de literatură în adevăratul sens al cuvântului, dacă tot îţi place să citeşti!”

Opinie personală: În primul rând, eu nu cred în targeting. Poți să ai treizeci de ani și să citești romane pentru copii, la fel cum poți avea zece ani și să citești romane clasice sau pentru adulți. Deși e indicat să poți asocia lectura cu experiența personală, nimeni nu spune că e un must (altfel, n-ar mai citi nimeni romane fantasy fiindcă, de câte ori s-a întâmplat să întâlnești un vampir în viața reală?). Eu cred că e suficient să îți placă ceea ce citești, chiar dacă s-ar putea să înțelegi lucrurile mai bine și să ai o perspectivă diferită pe măsură ce crești. Însă, după cum spuneam, totul ține de experiența acumulată și nu de numărul anilor petrecuți în viață pe Pământ.

Doi la mână, ce vrea să însemne „literatură adevărată”? Dacă persoana se referă la romanele clasice sau categorisite drept Adult, pot spune pur și simplu că primele nu îmi plac pentru că nu mă pot regăsi în ele, fiind încadrate într-un timp de mult apus. Am citit câteva (ex.: Lolita, Procesul, Litera Stacojie ș.a) și pot spune că le-am înțeles însă nu mi-au plăcut. Valoarea literară a unei cărți este stabilită de fiecare cititor în parte și nu de un întreg, de vreun top sau altceva. Deci, „literatura adevărată” este cea pe care eu personal o consider așa, cea care îmi place și în care mă regăsesc, și nimic altceva.

Pot spune că am citit și literatură „serioasă” (≠romane pentru copii sau YA) și da, sunt multe cărți de acest fel care mi-au plăcut dar nimic nu mă va face vreodată să renunț la lecturile copilăriei sau la micile mele plăceri vinovate cum ar fi o anumită serie prost-cotată de alții, etc. Sunt complet convinsă că nu-ți poți da seama de genul preferat de cineva sau de cărțile citite de acesta doar dintr-o listă TBR precar întocmită.

Trei la mână, de ce dacă am zece ani și vreau să citesc cărțile enumerate aici e ceva de bine dar dacă am o vârstă mai înaintată e ceva de rău? Important e să nu te oprești niciodată din citit, să explorezi, să ajungi să ai opinii personale și să faci diferența dintre literatura de calitate și literatura proastă dar NIMENI, nimeni altcineva înafară de propria persoană nu poate lua această decizie și nu trebuie să fii judecat pentru ea.

În concluzie, eu cred că fiecare e liber să citească ce vrea, să se dezvolte așa cum crede de cuviință și să-și creeze propria definiție pentru „literatură adevărată”. Se întâmplă deseori să nu fii de acord cu preferințele literare ale unei persoane dar mi se pare imposibil să nu găsești măcar o carte la care să cădeți de comun acord. Pentru asta însă, trebuie să te interesezi de acest lucru și nu să judeci pripit, crezând că numai opinia ta reprezintă adevărul general. Mereu voi încuraja exprimarea liberă a opiniei, dar doar atâta timp cât aduci și argumente pentru aceasta. Invit persoana respectivă cât și pe voi, cititorii blogului să îmi spuneți într-un comentariu – ce înseamnă pentru voi „literatură adevărată” și care este opinia voastră vizavi de oamenii cu gusturi diferite față de voi?