An Abundance of Katherines, recenzie

IMG_2898

Prima carte de John Green pe care am citit-o. Nu a fost chiar așa de rea pe cât mă așteptam dar nu am găsit nici o poveste extraordinar de originală, care să aibă un impact adevărat asupra mea.

Personajul principal se numește Colin Singleton iar numele său de familie este ironic, pentru că a fost părăsit de 18 fete pe nume Katherine. El încearcă să elaboreze o teoremă care să prezică viitorul oricărei relații, dar acest lucru este însă imposibil – viitorul nu poate fi prezis. În schimb, Colin întâlnește o fată pe nume Lindsey în călătoria sa și de aici, totul e istorie…

Acțiunea se învârte în jurul gândurilor filosofice și obsedante ale lui Colin, în jurul faptului că el vrea să nu fie uitat, să facă ceva pentru a conta. El și Lindsey au personalități complementare și își rezolvă problemele reciproc, oarecum. Acțiunea se petrece într-un orășel numit Gutshot, Tennessee, unde Colin și prietenul lui Hassan lucrează pe timpul verii.

Bănuiesc că romanul are un oarecare sens, alcătuiește un tot unitar și rezolvă misterul lui Colin… Este un roman realist și nu prea, un roman destul de plictisitor dar ușor de citit. Niciunul dintre personaje nu e prea interesant, din punctul meu de vedere. Acțiunea se întinde pe câte cele câteva săptămâni pe care cei doi prieteni le petrec în Gutshot, unde Colin înțelege mai multe despre istorie și viață în general. Nu consider că protagonistul ar semăna cu Holden Caulfied, așa cum îl vedea una din fostele lui prietene.

Recomand cartea celor care caută o poveste ușoară, puțin amuzantă, fără înțelesuri ascunse.

3

Publicat de Cristina Boncea

Cristina Boncea s-a născut pe 1 ianuarie 1998, a absolvit Facultatea de Filosofie și are cinci romane publicate la activ (trilogia "Octopussy", "Mi-ai promis că vom muri împreună" și "Evadare din Insula Libertății").

3 gânduri despre „An Abundance of Katherines, recenzie

  1. Am citit cartea, chiar e plăcută, te face să te desprinzi de realitatea în care trăieşti tu şi îți prezintă o altă realitate cu totul nouă. Mi-a plăcut puțin mai mult decât ți-a plăcut ție.

  2. nu mi-a placut si nu ma da pe spate john green. poate reusesc sa citesc „fulgi de iubire” am auzit ca-i bunicica

Lasă un răspuns

Descoperă mai multe la Cristina Boncea

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura